Cei care vor totul

Ilie şi Rafa au ceva în comun. Au primit o moştenire, dar sînt priviţi ca nişte profitori

De o parte Victor şi Ilie. De cealaltă, Jose şi Rafa. Aţi înţeles bine, Victor Piţurcă şi Ilie Dumitrescu la pachet cu Jose […]

Ilie şi Rafa au ceva în comun. Au primit o moştenire, dar sînt priviţi ca nişte profitori

De o parte Victor şi Ilie. De cealaltă, Jose şi Rafa. Aţi înţeles bine, Victor Piţurcă şi Ilie Dumitrescu la pachet cu Jose Mourinho şi Rafa Benitez. O, da, trebuie respectate proporţiile, e nevoie de o evaluare corectă a zonei geografice, de o subtilă înţelegere a diferenţelor culturale. E musai, fiindcă şi copiii înţeleg în ce (pe ce?) lume trăim. Scurtă paranteză din lumea reală. Băieţelul unor prieteni a fost întrebat de părinţi, la întoarcerea dintr-o vizită în Canada, ce ne deosebeşte de cei din ţara cu mulţi arţari şi nenumărate lacuri. Răspunsul a fost spontan şi brutal. Totul.

Pe Ilie, Victor, Jose şi Rafa nu îi deosebeşte chiar totul. Au aceeaşi meserie, pun pasiune în fiecare detaliu al acesteia. Evoluează la altă scară a performanţei, dar orgoliul cîntăreşte aproximativ la fel. În stilul lui polemic, Mourinho a spus că Benitez s-a aşezat la masa pusă de-a gata. E vorba despre masa Interului, pregătită cu toate bunătăţile de portughez, unde a ajuns acum spaniolul. Situaţia lui Ilie Dumitrescu e foarte asemănătoare cu a lui Benitez. Se înţelege că din trufandalele de pe masa Stelei ornată şi încărcată de Piţurcă se înfruptă acum Dumitrescu şi acoliţii. Ilie este prezentat de purtătorii de cuvînt ai lui Piţi ca un beneficiar al moştenirii lăsate de acesta. Asta ca să nu zicem profitor.

Povestea se repetă ori de cîte ori un antrenor lasă ceva bun şi funcţional în urmă. Soarta succesorului e pecetluită, ştampila de plagiator e pusă şi e nevoie de cîte un ziarist ca Andrei Vochin, de exemplu, pentru a atrage atenţia asupra meritelor ultimului venit. Aşa după cum Benitez a avut decenţa a nu intra în poza de grup la cîştigarea Supercupei Italiei, Ilie a emis mai multe semnale că recunoaşte munca lui Piţurcă. I s-a răspuns în răspăr. Din fericire pentru ei, şi Benitez, şi Ilie practică o adoraţie pe termen scurt, căci din partea cealaltă se trage cu rafale ucigătoare. Observaţi că nu am zis ucigă-L toaca!

Fiecare antrenor e suma acţiunilor lui pentru echipa de care răspunde din momentul în care s-a aşezat pe banca acesteia. Restul sînt răutăţi. Sau vorbe de duh, aşa cum e în stare să producă Jose Mourinho. „Benitez nu trebuie să se obosească, aşa cum am făcut eu. Treaba lui e un vis”. Superb! Cîţi dintre noi puteau gîndi că poţi antrena un vis? Ilie s-a gîndit, deşi nu a spus-o. E drept, uneori visurile se transformă în coşmaruri. Aici intervine însă competenţa profesională. Locul în care te desparţi definitiv de umbra predecesorului.