Helmuth, un român

Confundăm oamenii cu legendele care îi preced. Asta e marea noastră greşeală

Un om voinic între două vîrste a venit la Bucureşti cu primul avion. Pentru Gigi şi pentru bani a fost explicaţia. Ceea ce, într-un fel, e totuna. Bărbatul […]

Confundăm oamenii cu legendele care îi preced. Asta e marea noastră greşeală

Un om voinic între două vîrste a venit la Bucureşti cu primul avion. Pentru Gigi şi pentru bani a fost explicaţia. Ceea ce, într-un fel, e totuna. Bărbatul falnic, cu silueta îngroşată de trecerea anilor, s-a mutat într-un apartament cu trei camere de la club şi se mişcă prin Bucureşti într-un Audi Q7 pus la dispoziţie tot de club. Apoi a ieşit la cumpărături, prin Carrefour, să-şi cumpere obiecte de menaj. Lumea l-a recunoscut, uite-l pe Duckadam!, şi a dat autografe. Era Duckadam de la Sevilla. Greşit, era Duckadam versiune 2010. Alt om. Sau acelaşi, Dumnezeu ştie!

Acum 24 de ani, Helmuth Duckdam era un bărbat înalt, frumos şi tînăr. Muschetarul venit la Steaua de la Arad a intrat în legendă într-o seară de primăvară la Sevilla. La puţin timp după povestea din noaptea andaluză, a urmat coşmarul cu anevrismul. Folclorul disident a vorbit despre o rană provocată de „prinţişorul” Nicu Ceauşescu, la o vînătoare, dar nimeni nu a confirmat nici măcar după decembrie ’89. Secretele comuniste sînt păstrate mai bine decît cele ale faronilor egipteni. Duckadam nu a mai putut reveni niciodată să apere, timpul a trecut, nu şi-a găsit locul nici ca antrenor, nici ca şef de club, a emigrat în State, s-a întors, şi-a înstrăinat mănuşile, s-a angajat la Vamă, a intrat într-un partid de autor, nu mai ştiu dacă în ordinea asta.
Ştim totuşi că Duckdam nu a venit la Steaua pentru un proiect fotbalistic, ci pentru unul casnic. Cînd visează frumos, nu visează penaltyurile de pe Sanchez Pizjuan, ci lozul cîştigător. Fostul mare portar nu este însă un ipocrit, nu tînjeşte după ştampila lui Argăseală, e conştient că experienţa lui managerială tinde spre zero absolut, recunoaşte că în Ghencea îşi vinde imaginea, nu competenţa, nici aceea comercializată foarte bine de vreme ce ţi-ai scos la mezat mănuşile care nu aveau preţ. Helmuth, neamţul nostru care ne vindeca de sentimentul inferiorităţii în prelungirile în care de regulă eram învinşi de noi înşine, este un om simplu. Un român neaoş, un membru PNG de nădejde, deci un angajat al lui Gigi. El nu are orizontul profesional al lui Loţi Boloni, sictirul contemplativ al lui Tudorel Stoica, încăpăţînarea lui Piţi, diplomaţia înnăscută a lui nea Imi.

Duckadam împreună cu Majearu şi Lucică Bălan alcătuiesc Grupul Celor Care Nu Au Izbîndit În Viaţă. Ei sînt soldaţii întorşi de la război şi au crezut că vor trăi bine doar din admiraţia celorlalţi care se înflăcărau pentru faptele lor de arme. Întrebarea este dacă un astfel de om poate contribui la relansarea Stelei. Diagnosticul e rezervat, fiindcă pacientul se va trata doar pînă cînd Audi Q7 va intra din nou în patrimoniul clubului-partid.