Dreptate pentru suporteri! Dar pentru echipă?
Ceva s-a pierdut pe drum. Ceva foarte important. Mobilul tuturor acţiunilor. Fotbalul
Casting fără număr. Totuşi, cum ar trebui să arate antrenorul Stelei? Posac şi aplicat ca Piţurcă? Fercheş şi cu priză la publicul feminin ca Ilie Dumitrescu? Autoexilat ca […]
Ceva s-a pierdut pe drum. Ceva foarte important. Mobilul tuturor acţiunilor. Fotbalul
Casting fără număr. Totuşi, cum ar trebui să arate antrenorul Stelei? Posac şi aplicat ca Piţurcă? Fercheş şi cu priză la publicul feminin ca Ilie Dumitrescu? Autoexilat ca Lăcătuş? Vopsit proaspăt, ca Otto Barici, sau cavaler tomnatic al squadrei azzurra, gen Gentile? Disponibil ca Ţiţi Dumitriu? Diplomat ca Stoichiţă? Autoritar? Despot? Zbir? Un domn? Un boier? Bun de gură sau uşor de manipulat? Popular sau antipatic? O fostă glorie sau un mercenar? Un tip băţos sau un supravieţuitor? Tehnocrat sau birocrat? Independent ori manevrabil? Recunoaşteţi, am intrat într-o ceaţă deasă. O perdea de fum la capătul căreia se văd suporterii. Din ce în ce mai agitaţi.
Dar ei, suporterii, cum ar trebui să fie? Alături de echipă, se înţelege. Acasă, în Ghencea, şi în deplasări. Dar în ce fel, de pe ce poziţii? Necondiţionaţi sau cu clauze? Înţelegători şi răbdători sau intransigenţi şi nerăbdători? Dispuşi să sufere sau apţi să-i facă ei pe alţii să pătimească? Cu drepturi şi îndatoriri? Sau cu foarte multe drepturi şi cîteva îndatoriri? Pentru că aşa se vede din afară. O iubire cu năbădăi. Nervi, ameninţări, scurte perioade de concordie. În numele ataşamentului faţă de echipă – care a încetat să mai fie o entitate concretă, transformîndu-se într-o abstracţiune bună de manipulat – ei pun condiţii antrenorului, preşedintelui şi patronului, transmit mesaje ameninţătoare jucătorilor, stabilesc norme de conduită, obiective sportive. Au încetat să mai fie public şi cu fiecare nouă reprezentaţie s-au apropiat de scenă. Acum au urcat pe ea. Deja declamă replicile.
Paradoxal, plecarea lui Piţurcă, tipul agreat de galerie, este într-un procent semnificativ opera galeriei. Dacă excludem posibilitatea ca antrenorul demisionar să fi făcut un joc parşiv, cu o finalitate materială (dar o putem exclude fiind vorba de un jucător de meserie?), dacă acceptăm că Piţi a muncit 14 ore pe zi pentru Steaua, că toate gîndurile şi toată energia lui se consumau în proiectul noului gigant fotbalistic roş-albastru, atunci înseamnă că suporterii sînt, de fapt, autorii morali ai despărţirii acestuia de echipă. Condiţiile impuse de ei lui Gigi Becali prin Piţurcă, standardele relaţiei patron-antrenor erau atît de dure încît nu puteau rezista în timp. În cazul nostru, timpul a fost mai scurt decît anticipau şi pesimiştii de profesie. Termenii imposibili fixaţi de ligile suporterilor pentru relaţia „creditor”-echipă au dus la radicalizarea raporturilor lui Piţi cu Palatul. Care Palat a reacţionat previzibil, arătîndu-şi muşchii latifundiari.
Observaţi că despre Bogdan Stancu, Bănel, Dorel şi ceilalţi nu vorbeşte nimeni. Ei sînt Steaua de azi. Ei joacă fotbal. Bun, rău, steril, productiv, dar îl joacă. În acest proces democratic fără precedent în care unii înjură, alţii sfidează sau cer luna de pe cer, mai contează fotbalul? Cîte pase filtrante a reuşit Răduţ, cîte deposedări Geraldo, cîte şuturi la poartă Stancu? Dreptate pentru suporteri, da! Dar fotbalistului cine îi face dreptate?
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele