Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Barem s-o ştim!

Comisia Centrală a Arbitrilor revine la metoda strămoşească de plată. Plicul 

Dacă nu ar fi existat, plicurile trebuiau inventate. Dacă s-ar fi demodat, trebuiau reinventate. Nu vorbim despre plicurile cu scrisori de dragoste. Roz şi parfumate, mirosind a iubire […]

duminică, 18 iulie 2010, 4:40

Comisia Centrală a Arbitrilor revine la metoda strămoşească de plată. Plicul 

Dacă nu ar fi existat, plicurile trebuiau inventate. Dacă s-ar fi demodat, trebuiau reinventate. Nu vorbim despre plicurile cu scrisori de dragoste. Roz şi parfumate, mirosind a iubire înflăcărată. Acelea sînt duse, acum îţi declari dragostea pe site-urile de socializare, cu grupul de prieteni. Plicurile noastre, de fapt ale lor, sînt plicurile cu baremurile pentru arbitri. Şi nu contează culoarea, ci grosimea. Sau mărimea, ca întotdeauna.

Comisia Centrală a Arbitrilor ajutată de Ligă şi sprijinită de Federaţie, a revenit la o metodă tradiţională. Strămoşească. Ecologică şi biologică, fără conservanţi, fără insecticide. Plata se face pe loc. La locul faptei, la stadion. Delegatul echipei gazdă se prezintă frumuşel la vestiar cu plicurile pentru central şi pentru asistenţi, respectivii iau la cunoştinţă prin numărare, dar şi prin simţ olfactiv şi tactil despre valoarea conţinutului, care în valoare reală poate fi egal sau mai mare cu baremul stabilit, în nici un caz mai mic, după care domnul de la formaţia organizatoare îşi recuperează legitimaţiile propriilor jucători. Simplu, curat, la vedere. Şi la bună vedere, pe altădată, altădată o s-o facem şi mai lată!
Ar fi caraghios să pledăm aici pentru metodele moderne, de exemplu transfer bancar în contul CCA, ori direct pe cardul arbitrilor. Noi ştim, ei ştiu. Dar ei vin cu un argument pe cît de solid, pe atît de fals. Acest mod de plată s-a dovedit falimentar în opinia binefăcătorilor şi finanţatorilor din fotbalul nostru. Mai multe cluburi au restanţe mari faţă de Comisia Centrală tocmai din cauză că nu au virat sumele cuvenite prestaţiilor arbitrilor. Bune, rele, drepte sau strîmbe, asta e altceva. Şi atunci, s-a mers pe metoda cea mai simplă. Nu şi-a bătut nimeni capul, nu s-a organizat nici un cros al neuronilor al conducătorilor de la LPF. Căci de-ar fi fost aşa, puteau să reţină cota cuvenită fiecărui club din milioanele date de televiziuni, iar banii mergeau în pas de defilare către Tudor, Balaj, Avram junior şi ceilalţi. Oferim, aşadar, o soluţie practică, bazată pe interesul enorm al canalelor deţinătoare de drepturi de a prelua excepţionalele meciuri ale Ligii I, dar mai ales spumoasele conferinţe de presă ale Stelei, care vor fi ţinute prin rotaţie de Neagoe, Florin Marin, Martin Tudor, Boldici sau, în situaţii festive, chiar de medicul echipei şi de masori.

În concluzie, avem Ligă prosperă, avem arbitraj mai bun decît cel de la Mondiale, avem şi baremuri plătite cheş. Şi săli de nunţi, şi codri verzi de brazi plini cu peturi de bere. Cu cinstea stăm mai rău, dar în viaţă nu le poţi avea chiar pe toate!

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Judex (5 comentarii)  •  18 iulie 2010, 17:16

A fi arbitru este o meserie care nu va fi lovită niciodată de criză. În fapt, singura meserie în care, rebuturile se plătesc. Şi obligatoriu şi regeşte.

florin (24 comentarii)  •  18 iulie 2010, 23:35

Pai sigur ca e mai bine cu plicul. Ca daca se baga pe card, nu aveau delegatii cum imparti sumele intre arbitri si federali si lepefisti. Asa, un plic la „cavaleri”, unul spre Lupescu, altul spre Avram, mai unul catre Vali Alexandru… Pai cum ar fi putut „Jiji” sa alimenteze un card cu o… valiza? Asa, cu sacosa, e mult mai simplu, mai direct si mai fara griji, ca la o adica, prin decizie a vreunui procuror mai scrupulos se putea obtine o hotarire de control asupra unor conturi si operatiuni bancare. Dar asupra unui plic, cum sa dai hotariri?!?
Sa traiasca Nasu şi „finul” sau Avram!

ciupi (376 comentarii)  •  19 iulie 2010, 7:01

se preconizeaza o inovatie in materie de plicuri: la deschiderea lor trebuie sa fie de fata observatorul partidei si delegatul adversarului intalnit. DNA-ul are doar varianta optionala.

Mijlocas dreapta (1 comentarii)  •  19 iulie 2010, 8:50

Oare exista cineva in conducere fotbalului romanesc care chiar sa isi doreasca binele acestui sport? Cat va mai merge ulciorul la apa?
M-am saturat! Vreau fotbal adevarat, curat, cu fair play, in care sa vad crescand intr-un mediu sanatos jucatori tineri, in care sa putem merge la un stadion care sa o baie decenta, in care sa se joace numai si numai pe bune si in care fotbalistii sa fie actorii principali si nu arbitrii, oficialii FRF, finantatorii, etc.

sim (23 comentarii)  •  19 iulie 2010, 10:31

Avem arbitraj pe naiba! Am vazut cum unii afirmau ca am avea arbitri mai buni ca cei de la mondiale.
Va imaginati cum ar fi aratat un meci de la mondiale cu acel arbitru de la super cupa Romaniei??!!
Un tip lash…cu decizii imperfecte, nesigure, speriat, lipsit total de fermitate. Nu, nu a viciat rezultatul, nu. A viciat fotbalul. Fluiera in functie de conjunctura: „Asta mai are galben, nu dau. Asta n-are, dau…etc….”.
Varza! Rusine. M-am simtit umilit de acest surogat de fotbal fata de ce am vazut la mondiale. Acum or sa vina unii sa laude prestatia echipelor, a arbitrului…Aiurea!
S-au dat goluri din greseli grave de aparare, gafe de curtea scolii. S-au ratat in nestire lovituri de la 11m (asta ne asteapta si in cupe…) dovada unor mentalitati de jucatori cu probleme psihice. S-a jucat dur si deloc frumos. Iar arbitrul, un fel de mascarici razand de propriile prostii…
Aseara a fost supercupa Romaniei, da, dar in nici un caz la fotbal. La noi se aplica altfel de regulament….

dimi (14 comentarii)  •  19 iulie 2010, 11:34

Inainte de 1990 baremurile de arbitraj erau intre 350 si 1000 lei ceaece era foarte suportabil de echipe.Acum in comparatie cu salariile este ceva peste masura de exagerat.Ar trebui ca FRF sa se gandeasca la o reducere substantiala asa cum s-a procedat cu slariile bugetarilor.Nu mai vorbim de calitatea arbitrajelor s-a vazut si aseara in finala dela Cluj.

TROOPER (2 comentarii)  •  19 iulie 2010, 13:22

Cluj Napoca (commonly known as Cluj) is the fourth largest city in Romania and one of the most important academic, cultural, industrial and business centres in the country. Situated in the northwest, Cluj is roughly 270miles from Romania’s capital city Bucharest and has good air, road and rail links with the other major Romanian cities and neighbouring Europe.

As Maiden fans all know, Transylvania holds a special place in Maiden’s history; a track by that name appeared on the very first Iron Maiden album back in 1980. Thirty years on, and with Maiden about to embark on a major World Tour in support of their 15th studio album: THE FINAL FRONTIER (due for release later this Summer), it seems only right the anniversary be marked by the band (and of course Eddie!), FINALLY getting to visit this most atmospheric and infamous of locations!
ptr.radu naum upthe irons!

emg (62 comentarii)  •  19 iulie 2010, 14:06

jalnic fotbal. sfatul meu pt toata lumea: nu va mai uitati. abia atunci o sa inceapa adevarata schimbare. cand n-o sa mai vanda mitica circul cu 120 de milioane de euro, asa cum singur s-a laudat. cine a vazut supercupa cfr-urziceni? un meci aproape prost in realitate si laudat din toate directiile. „ce meci extraordinar, ce nebunie, ce spectacol”. oameni buni am inebunit cu totii?? eu inteleg ca trebuie sa-si vanda si ei marfa, dar nici chiar asa.. ne mintim singuri pana ajungem unde?

mieusa (37 comentarii)  •  19 iulie 2010, 14:16

Sida, Sandu, Cancer, Dragomir. Oare bolile astea vor disparea vreodata ? Dar de la Boc pestele se’mpute. Unde-i Ceausescu ? Just kidding, am vrut sa zic Tepes.

Comentează