Olanda cheală contra Olanda pletoasă

Echipa lui Sneijder nu are farmecul echipei lui Cruyff. Nu-i exclus să fie un avantaj

Noul Cruyff se numeşte Wesley Sneijder. Asta e revelaţia de ultimă oră a olandezilor, care de 30 de ani continuă să-l vadă pe marele Johan […]

Echipa lui Sneijder nu are farmecul echipei lui Cruyff. Nu-i exclus să fie un avantaj

Noul Cruyff se numeşte Wesley Sneijder. Asta e revelaţia de ultimă oră a olandezilor, care de 30 de ani continuă să-l vadă pe marele Johan în orice tînăr fotbalist promiţător. Iluzia reîncarnării geniului funcţionează la multe din marile popoare fotbalistice. Brazilienii îl ghicesc pe nemuritorul Pele în toţi copiii cu dribling ai Copacabanei, fiecare gaucho mărunţel care jonglează cu mingea e noul Maradona. Mai lipsiţi de imaginaţie, fiindcă sînt mai ocupaţi cu munca, nemţii nu s-au gîndit să-i descopere pe noii Beckenbaueri sau Breitneri. Bineînţeles că noi respirăm ca sud-americanii, aşa că de la retragerea lui Hagi i-am înnobilat pe rînd pe Adi Ilie, pe Cătălin Munteanu, pe Laurenţiu Roşu, ba la un moment dat, cu diminutivul aferent, chiar şi pe Luţu. Zîmbiţi sau rîdeţi cu gura pînă la urechi?

Olanda lui Wesley Sneijder seamănă puţin cu Olanda lui Cruyff. Batavii şi-au păstrat însuşirile originare. Rigoare şi libertate la un loc. Portocaliii îmbină cu naturaleţe caracteristicile fotbalului anglo-saxon (forţă, vitalitate, disciplină) cu darurile istorice ale echipelor latine – tehnică bună, imaginaţie, dar şi o anumită inconsecvenţă în aplicarea planurilor tactice, altfel impecabile. Olandezii sînt şi nemţi, şi brazilieni. Şi englezi, şi argentinieni. Iar Bert van Marwijk i-a învăţat să fie şi italieni, acei italieni care cîştigau titluri mondiale, nu egalii Noii Zeelande.

Comparaţia cu Olanda lui Johan Cruyff se opreşte aici. Pentru că Olanda antrenată de Rinus Michels era mesagerul unor timpuri viitoare. Proiecţia spre altă lume a fotbalului eliberat de dogmă. Acea Olandă anunţa revoluţia în fotbal. Era frumuseţe şi descătuşare în echipa care dăruia oamenilor fotbalul total. Sistemul entropiei controlate, jocul bazat pe o calitate extraordinară a fotbaliştilor obligaţi să preia pe rînd sarcini ofensive şi defensive, devenind din finalizatori simpli recuperatori de baloane şi din creatori de faze doar distrugători ai acestora. Alături de Cruyff stăteau Neeskens, Rep, Rensenbrink şi Krol. Companionii lui Sneijder se numesc Ooijer, Van Bommel, Van Persie, Robben. Fără supărare, vorbim despre ligi diferite!

Cruyff era la la vremea respectivă cel mai bun jucător din lume, cîştigase de două ori Balonul de Aur şi era pe cale să-l cîştige pe al treilea. Se transfera la Barcelona, unde schimba destinul clubului. Era dirijor şi solist, stăpîn al vestiarului şi al terenului. Neeskens, locotenentul lui, i-a purtat cu onoare moştenirea la Mondialul din ’78, cînd Cruyff a refuzat să participe. Salt în timp. Sneijder cu Robben sînt produşii epocii noastre. Nişte fotbalişti buni spre foarte buni, harnici, serioşi, dar fără strălucirea predecesorilor. Iar aici, intră în discuţie şi aspectul estetic. Priviţi imaginile lui Cruyff, Neeskens, Rep şi Krol, apoi încercaţi să le suprapuneţi peste cele ale băieţilor de azi. Să vedeţi ce iese.

Luat de val, Frank de Boer a spus că Sneijder este cel mai determinant fotbalist de la Cruyff încoace. Secundul lui Van Marwijk e un bun negustor, dar care uită că de la Johan încoace Olanda a mai avut cîţiva fotbalişti determinanţi. Mi se pare că se numeau Van Basten, Gullit, Rijkaard, Ronald Koeman. Dar pentru că fotbalul are căi necunoscute, nu-i exclus ca această Olandă mai scrîşnită şi mai pleşuvă a lui Robben şi Sneijder să reuşească mai mult decît zeii Cruyff şi Neeskens.