Roger faţă cu demonii fotbalului
Cel mai mare jucător de tenis începe să aibă o problemă cu fotbalul. E de-al nostru
Federer e tipul acela elegant şi nu foarte simpatic despre care se spune că ar fi cel mai bun jucător de tenis din istorie. […]
Cel mai mare jucător de tenis începe să aibă o problemă cu fotbalul. E de-al nostru
Federer e tipul acela elegant şi nu foarte simpatic despre care se spune că ar fi cel mai bun jucător de tenis din istorie. Afirmaţia se susţine matematic, dar nu numai. Roger a cîştigat cele mai multe turnee de Grand Slam, a stat pe primul loc al ierarhiei ATP pînă s-a plictisit, arată o uşurinţă ofensatorie pentru ceilalţi în mînuirea rachetei şi nu ştie să piardă. Reacţionează rău cînd e înfrînt, iar de cele mai multe ori nu găseşte merite adversarului. Îşi recunoaşte cu jumătate de gură propriile slăbiciuni. E axiomă că atunci cînd apelează la challenge, vizibil iritat de posibilele greşeli ale arbitrilor, se înşală. Cam în 3 din 4 situaţii proba video îl contrazice. Imediat se scutură mîndru, apoi începe să joace. Fantastic.
Federer este acelaşi tip elegant şi nu foarte simpatic care a spus că începe să aibă o problemă cu fotbalul din cauza erorilor de arbitraj. Bineînţeles că elveţianul se bagă unde nu-i fierbe oala. Oala fotbalului fierbe pentru Sepp, Michel, Jorge, Roberto şi ceilalţi membri ai castei aplicării regulamentului în formele sale „umane”. Căci asta propovăduiesc seniorii furtului la lumina reflectoarelor şi în zumzetul trompetelor de carton. Ei, ecologiştii spiritului originar al fotbalului, ne sperie cu invazia tehnologiei. Acesta ar urma să desfigureze fotbalul nostru drag, pe care l-ar cibernetiza, împingîndu-l în galaxia curăţeniei cosmice. Or dînşii, insomniacii care veghează la păstrarea valorilor ancestrale, nu pot fi de acord. Ei vor bălegar natural, arbitraj fără E-urile induse de camerele TV. Blatter şi Platini împreună cu servitorii lor Larrionda şi Rosetti guvernează peste o turmă de oiţe docile, care au dreptul la regrete, dar nu la recurs. Dacă ar accepta ce vede toată lumea, ei şi-ar pierde puterea. S-ar transforma în nişte supraveghetori ai protocolului marilor competiţii.
Asta spune Roger. Că fotbalul e otrăvit dinăuntru de nişte demoni pitici, deghizaţi în sfinţişori purtători de biblii contrafăcute. Apocalipsa celui mai popular sport al planetei nu e anunţată de tehnicieni ca Mourinho, care pun rezultatul mai presus de spectacol. Fotbalul are resurse interioare să se regenereze şi să creeze anticorpi la emetizare. Nu ştie totuşi să lupte împotriva minciunii instituţionalizate. Federer ştie, fiindcă a testat. Tenisul nu a fost ucis de hawk-eye, dimpotrivă. Reluările captează şi înfierbîntă publicul. Verdictul imaginilor îl pune adeseori în posturi ridicole pe însuşi regele Roger. Dar face dreptate în timp-record şi în aplauzele publicului. Este un bine venit exerciţiu de igienă mentală. Ceilalţi ne propun spălături dese. Ale creierului.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele