CFR-ul de lîngă noi, dintre noi

Avem o campioană, chiar dacă unii îşi închipuie că aparţine doar unei anumite părţi a ţării

Clujul cîştigă al doilea titlu din istorie după un an de pauză. Propoziţie simplă din punct de vedere gramatical şi provocatoare din perspectiva conţinutului. […]

Avem o campioană, chiar dacă unii îşi închipuie că aparţine doar unei anumite părţi a ţării

Clujul cîştigă al doilea titlu din istorie după un an de pauză. Propoziţie simplă din punct de vedere gramatical şi provocatoare din perspectiva conţinutului. De treci munţii, mai scapi de neamuri proaste, nu de toate, dar dai peste un potop de sensibilităţi. Nu Clujul, ci o anumită formaţie din Cluj, ţi se va şopti. CFR 1907. Aici vor sări mulţi ca arşi, pentru că suporterii lui „U”, „echipa românilor din Cluj”, contestă anul înfiinţării lui CFR, „echipa ungurilor din Cluj”. În Gruia a fost sărbătoare, nu şi în Mănăştur. Există însă o perspectivă comună a celor de dincolo de munţi.

O bucurie împărtăşită. Închipuita dramă a bucureştenilor în faţa acestui nou succes al Ardealului. Nefericirea miticilor, fericirea ardelenilor, români, unguri şi de alte naţionalităţi. Prietenii noştri de la Cluj şi din toată partea aceea de ţară îşi închipuie că regăţenii suferă şi vor muri de inimă rea. O veste proastă. Nu suferă nimeni. Ne este egal că titlul merge la Cluj, la Timişoara, la Vaslui, la Urziceni sau, în viitor, la Brăneşti, la Breaza sau la Jibou. Bucureştenii nu ţin cu Bucureştiul la modul general, ei sînt stelişti, dinamovişti sau rapidişti. Nu există o conştiinţă civică bucureşteană, o formă de patriotism local aşa cum mi se pare că se dezvoltă şi funcţionează încă în alte zone. Bucureştiul cosmopolit a pierdut această formă de solidaritate comunitară. Dar noi nu ne ocupăm cu sociologia, ci cu fotbalul.

CFR a cîştigat campionatul în România şi, zice Tony, a închis gura tuturor. E un mesaj către cei care observă că nu toate meciurile echipei lui Mandorlini au fost cîştigate în urma unor replici viguroase ale adversarilor şi a unor prestaţii onorabile ale arbitrilor. CFR e o echipă solidă, cu o constanţă remarcabilă, cu un lot care poate rezista la suprasarcini şi la accidentări. Dar CFR este o echipă din România, o campioană la fel de merituoasă sau la fel de mincinoasă cum au fost, la rîndu-le, Steaua, Dinamo, Rapid sau Urziceni. Toate calităţile şi toate viciile predecesorilor pot fi descoperite şi la campioana din Gruia.

Asta trebuie să înţeleagă suporterii clujeni. Să accepte că formaţia lor nu face parte din Liga Sfinţilor, ci din Liga lui Mitică. Iuliu Mureşan şi Arpad Paszkany sînt oameni care vorbesc mai puţin decît Iancu şi Becali, dar care au deprins algoritmul cîştigător. În timp record şi ducînd pe noi culmi ale cinismului metodele prin care drumul echipei e golit de obstacole. Restul înseamnă seriozitatea lui Gabi Mureşan, energia lui Deac sau perseverenţa lui Panin. Restul înseamnă mult, dar nu totul.