N2 la Dinamo 2
Vicecăpitanul a căzut în dizgraţie după ce a gătit mîncare africană
Sezon ratat la Dinamo. Întrebarea e pentru cine. Pentru conducători? Pentru jucători? Pentru suporteri? La ultimii nu-i vreun dubiu, săracii nici să mai iasă din casă nu mai au […]
Vicecăpitanul a căzut în dizgraţie după ce a gătit mîncare africană
Sezon ratat la Dinamo. Întrebarea e pentru cine. Pentru conducători? Pentru jucători? Pentru suporteri? La ultimii nu-i vreun dubiu, săracii nici să mai iasă din casă nu mai au chef. De aceea ne întoarcem la primele două categorii enumerate. În ordinea numerelor de pe sacouri şi din conturi. Şefii. Acţionarii. Da, se simte şi la ei o formă de depresie, dar lor le trece repede. Înghit un Rudotel şi se liniştesc. Pe urmă, ei au cutiile cu trabucurile încă nefumate, afacerile care mai mişcă, întîlnirile cu Gorbaciov, cu năşicu’ Gigi.
Mergem pe firul apei şi ajungem la fotbalişti. Mda, şi ei suferă în felul lor. Adrian, prinţul minune, ţine în el. Supărarea, fotbalul. E un introvertit. La fel Zicu. Niculescu se zbate şi nu se poate să nu-şi dea seama că biologia este altceva decît pubalgia. Mulţi suferă sincer. Pe Marius Niculae şi pe Andrei Cristea nu-i văd înecîndu-şi amarul cu băutură şi gacici. Nici pe Alexe, parcă şi Pulhac pare spăşit. Dintre toţi, Bratu e cel mai supărat. El e un caz special. El a devenit un caz în ochii conducătorilor fiindcă nu pricepe regimul privilegiat de care beneficiază N’Doye. Şi pentru că nu înţelege, şi pentru că s-a luat în gură cu Prunea, a fost trimis la Dinamo II. Să se înveţe minte şi să nu mai comenteze deciziile înţelepte ale executivilor!
Şi uite aşa am ajuns la fondul problemei, care într-un fel e fundul sacului. N’Doye. Exhibiţionistul. Vicecăpitanul cu cap de mort la cingătoare. Ousmane. Endoie şi compania. Au petrecut şi ei niţel după ce au pierdut cu CFR. Versiunea lor e alta. Cică băieţii au stat pînă la 5 dimineaţa la clujeanul Kone şi au gătit mîncare africană. N2 plus Diabate şi Geacarigea. Au fiert ierburi aromatice, au descîntat fotbalul românesc, i-au făcut farmece. Au înfipt ace în păpuşa care semăna cu Florin Bratu şi au venerat statuia din abanos a lui Cristi Borcea. Şi-au amintit de copilărie, cum se alergau ei cu gazelele, cum smotoceau puii de leu cît era ziulica de lungă, cum îşi potoleau setea cu nucile de cocos. Şi cînd s-au uitat la ceas, era 5 dimineaţa. Erau zorile unui aprilie capricios precum şefii dinamovişti.
Care au hotărît să-l trimită şi pe Ousmane la echipa a doua a clubului. Asta la o săptămînă după ce îi reînnoiseră contractul, îi oferiseră o babană primă de instalare şi banderola de căpitan de rezervă. Simţiţi cum se închide cercul? Mai aveţi nevoie de vreo explicaţie pentru sezonul irosit al lui Dinamo?