Cioiştii de la Vancouver

Jocurile Olimpice de iarnă, o competiţie destinată lui Yeti, lui Jacques Rogge şi amicilor lui, care vor să scoată un profit

Domnul doctor Jacques Rogge varsă o lacrimă pentru Nodar Kumaritaşvili, decedat la antrenamentele probei de sanie. Se întîmplă la […]

Jocurile Olimpice de iarnă, o competiţie destinată lui Yeti, lui Jacques Rogge şi amicilor lui, care vor să scoată un profit

Domnul doctor Jacques Rogge varsă o lacrimă pentru Nodar Kumaritaşvili, decedat la antrenamentele probei de sanie. Se întîmplă la Vancouver, imediat după ceremonia fastuoasă de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă. Gestul dă bine pe micul ecran şi impregnează retinele milioanelor de telespectatori. Apar apoi alţi înalţi oficiali olimpici care deplîng şi ei soarta tînărului georgian. Comunicatele oficiale nu seamănă însă cu filmul lacrimogen de la televizor. Maşinăria infernală se pune în funcţiune şi produce ce ştie ea mai bine. O mostră de cinism. Mortul este de vină, a efectuat o manevră greşită şi a intrat în inofensivii stîlpi de beton de pe marginea pistei Whistler.

Domnul doctor chirurg ortoped Jacques Rogge, belgian din Gent, şi-a abandonat cu mulţi ani în urmă profesia de bază pentru a se apuca de cioit. Pentru necunoscători, cioitul este acea activitate la graniţa dintre sport, masonerie, esoterism şi afacere oneroasă, care se desfăşoară în fruntea Comitetului Internaţional Olimpic şi către care a ţintit la un moment dat însuşi marele vînător şi jucător de dublu Ion Ţiriac. Domnul doctor Jacques Rogge este preşedintele CIO, deci e cel mai bun la cioit din lume. Belgianul îi succede în fruntea congregaţiei olimpice spaniolului Juan Antonio Samaranch, franchist bătrîn, baron şi amator de foloase din partea candidaţilor de pe tot mapamondul la organizarea Jocurilor.

Am ajuns, aşadar, la unul din obiectele activităţii celor care cioiesc. Fac Jocurile. Şi jocurile. Miza este de natură financiară, iar cercurile olimpice drapează cu idealuri nobile o activitate pur lucrativă. Din păcate pentru toată lumea, Jocurile de la Vancouver au început cu o nenorocire, lucru care putea fi evitat dacă organizatorii s-ar fi preocupat nu doar de spectaculozitatea probelor, ci şi de siguranţa sportivilor. Dar asta nu e totul. Corespondenţii marilor ziare (nu ai televiziunilor, dînşii au alte interese) aflaţi la Vancouver descriu un oraş sub stare de asediu, ai cărui locuitori au fost sfătuiţi ori să plece din localitate pe timpul competiţiei, ori să iasă cît mai puţin din casă. Jurnaliştii explică şi de ce.
Liberation, Sports Illustrated sau The Guardian vorbesc despre un loc în care libertatea de mişcare a fost redusă drastic, cu zone întregi închise publicului. Preţurile au crescut spre cote ameţitoare, fiindcă agenţii imobiliari speră să-şi mai scoată din pierderile cauzate de criză în aceste două săptămîni de Jocuri. Poliţia supraveghează la fiecare colţ de stradă, elicopterele survolează ameninţător spaţiul aerian al unei aglomerări urbane care a ajuns să semene, potrivit lui Douglas Haddow de la Guardian, cu Berlinul sfîşiat între aliaţii învingători de după Al Doilea Război Mondial. Peisajul e sumbru. Localnici nervoşi şi morocănoşi, turişti scandalizaţi de preţurile de la cazare, o vreme care nu ajută defel Jocurile.

Reacţia cioiştilor domnului Rogge la relatările jurnaliştilor este previzibilă şi miroase a comunicat de la FRF. Presa exagerează şi deformează realitatea. Presa insuficient documentată care acordă o atenţie exagerată mişcărilor antiglobalizare, fiind pe punctul de a mina prin rea-credinţă efortul unor oameni care şi-au dedicat viaţa idealurilor olimpice. S-au găsit astfel vinovaţii. Un georgian imprudent, alături de cîţiva jurnalişti rău intenţionaţi. Spre deosebire de aceştia, TVR nu îşi poate reproşa nimic. La ei totul e roz. La noi însă ajung nişte comentarii obosite, cenuşii şi prăfuite efectuate de o cohortă de comentatori. Relatări în cea mai pură limbă de lemn de la nişte întreceri care nu interesează decît o mînă de avizaţi din cîteva ţări care au cu adevărat sporturi de iarnă. Important e să participi şi să-ţi cîştigi diurna fiind plătit de la buget, iată unul din idealurile olimpice accesibile nouă!