Golgeterul supărat pe viaţă
Ce a fost mai întîi, fotbalistul sau selecţionerul? Ranchiuna sau generozitatea?
Florin Costea a mai înscris un gol. Florin Costea este golgeterul la zi al Ligii I. Florin Costea se sufocă în îmbrăţişările colegilor. Pentru că Universitatea Craiova respiră şi […]
Ce a fost mai întîi, fotbalistul sau selecţionerul? Ranchiuna sau generozitatea?
Florin Costea a mai înscris un gol. Florin Costea este golgeterul la zi al Ligii I. Florin Costea se sufocă în îmbrăţişările colegilor. Pentru că Universitatea Craiova respiră şi prin Florin Costea. Dar se întîmplă ceva ciudat. Florin Costea nu se bucură atunci cînd înscrie. Sau se bucură reţinut. Ori scapă o înjurătură printre dinţi. Şi să nu ziceţi că nu aţi văzut! Florin Costea are un război al său, de nimeni ştiut. E supărat, nu se ştie pe ce, pe cine, poate pe nedreptăţile vieţii, posibil pe ingratitudinea celorlalţi, poate pe el, că nu ştie cum să-l oblige pe Răzvan. Numai că Florin se purta tot aşa şi atunci cînd era selecţionat de Piţurcă. Îmbufnatul din Orodel se întîlnise cu încruntatul din Vîlcea.
Răzvan Lucescu nu trebuie să citească editorialele în care este lăudat Florin Costea. Nu-i intră în sarcinile de serviciu obligaţia să ţină cont de părerile oamenilor din şi de fotbal, ale microbiştilor, jurnaliştilor, analiştilor. Influenţa societăţii civile se opreşte la porţile cantonamentului de la Mogoşoaia. Selecţionerul modern e un despot cu mandat de la federaţie, are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor. Viaţa în tricoul naţionalei, nefiinţa în uitarea pe banca echipei de club. Sună dramatic, chiar melodramatic. Literar. Iar fotbalul nu e literatură decît în mintea unor domni pe care îi cheamă Salman Rushdie sau Mario Vargas Llosa. Sau Lobo Antunes. Apropo, ştiaţi că Rushdie, condamnatul unui ayatolah şi prizonierul sentimental al Monicăi Bîrlădeanu, a sosit în România? Iar asta se întîmplă exact la 24 de ore după ce Tottenham, echipa lui favorită, a strivit pe Wigan printr-un jucător cu nume de scriitor celebru, Defoe?
Sărim înapoi la Florin Costea. Poate că după semnalele reci de la Răzvan, nici olteanul cu simţul golului nu mai e atît de fiert să vină la naţională. Asta dacă presupunem că ar fi fost vreodată. E decizia lui dacă rămîne supărat pe lume şi pe viaţă. Numai că aerele de geniu neînţeles sînt neproductive în cazul unui fotbalist care perforează porţile adverse nu pentru a intra în cartea de aur a istoriei, ci în contul unui viitor contract mai gras. Ideal ar fi ca apetitul de gol al lui Costea să se suprapună cu pofta de a conduce (bine) a lui Răzvan. Florin Costea are calităţi de mare fotbalist, e tehnic, intuitiv, e bine clădit, dar pare lipsit de sfătuitorii potriviţi. Răzvan are prea mulţi sfătuitori şi e prea puţin dispus să-i asculte şi pe aceia care nu bat cîmpii. De aici rezultă că naţionala e suma orgoliilor oamenilor din sistem. O sumă negativă. Pentru nelămuriri, poate fi consultat domnul profesor de matematică Cristi Pustai.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele