Despre securişti. Din nou

Ce legătură au ei cu ordinea în clasament? Au, fiindcă ei sînt obişnuiţi să facă ordine

Există măcar cîţiva oameni din fotbal care ar fi trebuit să participe la înmormîntarea generalului Nicolae Pleşiţă. Sau care ar fi vrut să meargă […]

Ce legătură au ei cu ordinea în clasament? Au, fiindcă ei sînt obişnuiţi să facă ordine

Există măcar cîţiva oameni din fotbal care ar fi trebuit să participe la înmormîntarea generalului Nicolae Pleşiţă. Sau care ar fi vrut să meargă la ceremonie, dar au renunţat pentru că nu dă bine. Nu e în trend să te afişezi la îngropăciunea unui fost cap al Securităţii române cît timp acum pozezi în personaj contemporan perfect aclimatizat. Nu merită să te compromiţi pentru un fost şef ori un simplu coleg. Un tovarăş, ca să fim mai bine înţeleşi.

Jigodiile de ziarişti, aşa cum plastic s-a exprimat un bătrîn securist aflat la căpătîiul defunctului torţionar, au observat că la eveniment au luat parte nişte domni în vîrstă, îmbrăcaţi în elegante costume negre. Nostalgici ai vechiului regim cu pensii de peste suta de milioane de lei vechi asigurate de noul regim. Securişti de vîrsta a doua şi a treia cu ochelari fumurii pe nasul lor care întotdeauna a mirosit duşmanul de clasă. Dar şi ofiţeri ai SRI, bravi continuatori ai operei tovarăşului general. Motivul pentru care domnii respectivi s-au simţit deranjaţi din priveghi este simplu. Într-o bună măsură, jigodiile de ziarişti au luat locul „bandiţilor” pe care i-a vînat marele patriot român Nicolae Pleşiţă. OK, nu ne-am pierdut uzul raţiunii încît să comparăm rezistenţa din munţi cu insistenţa caraghioasă poate a unor reporteri, dar în ochii bătrînilor şpioni ziariştii reprezintă ceva similar. Derbedei, bagabonţi. Neica nimeni care nu iau de bună ce le spun autorităţile. Nişte destabilizatori ai ordinii apărate odinioară de ei cu preţul unghiilor smulse ale arestaţilor.

De ce ar fi bine să ne intereseze pe noi subiectul Pleşiţă and friends? Ce legătură au toate astea cu ordinea în clasament şi cu greşelile de arbitraj? Păi, au, fiindcă personaje de prim rang în fotbalul de astăzi au lucrat în şi pentru sistemul condus, printre alţii, de generalul Pleşiţă, „un om bun” după caracterizarea vecinilor cărora le împărţise butelii şi aprobări de televizoare color. Ei, tovarăşii securişti, nu au dispărut, s-au metamorfozat. Au rămas şi în fotbal. Conduc cluburi, ligi, răspund de arbitri. Se consideră patrioţi, deoarece au apărat patria de capitalişti, iar acum, după ce au digerat lecţia istoriei şi au devenit ei înşişi oameni de afaceri prosperi, ne ţin lecţii despre democraţie şi economia de piaţă. Unii mai cu tupeu ne fac de comunişti, căci li se pare că am rîvni la averile lor. Sînt insinuanţi, ne compun agenda, ne monitorizează apartamentele cumpărate în rate. Ştiu să scormonească prin gunoaie, au rămas aceiaşi dibaci mînuitori ai dezbinării şi manipulării. Şi vorbim doar despre securiştii cu acte, cu carte de muncă, nu despre informatori.

Ar fi ceva de făcut? Nu mare lucru. Acum nu, e prea tîrziu. Dar e bine să ştie că ştim cine sînt. Că nu îi vom uita niciodată. Atît.