Monstrul din Ghencea

Nu este vorba despre el, ştiţi voi cine, staţi liniştiţi! E despre un căpcăun fabricat ca să sperie copiii

Faţa ascunsă a lui Cristiano Bergodi. Uau! Ieşirile lui necontrolate. Ooo! Accesele de furie. Maamă! Totul livrat la pachet de partea […]

Nu este vorba despre el, ştiţi voi cine, staţi liniştiţi! E despre un căpcăun fabricat ca să sperie copiii

Faţa ascunsă a lui Cristiano Bergodi. Uau! Ieşirile lui necontrolate. Ooo! Accesele de furie. Maamă! Totul livrat la pachet de partea adversă. Cu o atenţie specială pentru detaliu. Pentru detaliile derizoriului, ca la pictorii flamanzi. Ai noştri nu sînt nici flamanzi, nici pictori, sînt flămînzi. Fiindcă aşa se întîmplă. Sursele care au vorbit pînă acum despre regimul autoritar-discreţionar din Ghencea suportă contraatacul surselor care prezintă reversul medaliei. Sursele acestea de ultimă generaţie nu sînt altceva decît magma care pluteşte şi fierbe în jurul patronului. Şefi, şefuleţi şi băgători în seamă care au interesul să sape la imaginea bună a italianului. Prea bună, domn’e!

Nu ne-am închipuit niciodată că Bergodi ar fi un sfînt. Că pe banca stelistă a poposit un tip fără defecte şi fără slăbiciuni. Dar acceptînd că toate impoliteţile, ţipetele, sticlele şi scaunele aruncate în pereţi au consistenţă materială şi nu doar epică, personajul zugrăvit nu îşi schimbă fundamental profilul.

Poate că Bergodi este mai coleric decît lasă să se vadă în public, dar cîţi dintre noi nu părem aşa?

Poate că uneori reacţiona prost în momente în care era bine să asculte şi de alţii. Nu-i exclus ca din cînd în cînd să fi răbufnit orgoliul fostului căpitan lazial, dezmierdat odinioară de încurajările aristocraţiei romane, acelaşi om obligat acum, printr-o malversaţiune a vieţii, să lucreze în România, alături de un patron pentru care banul nu e ochiul dracului, ci calea spre Dumnezeu.

După 86 de zile petrecute la Steaua, Bergodi va rămîne persoana care a încercat să schimbe stilul echipei şi media de vîrstă, modul de a intra în relaţie cu jucătorii. A reuşit ceva, nu totul. Specialiştii autohtonii l-au bîrfit permament – nu ştie nimic, ascultaţi-ne pe noi! -, suporterii şi presa l-au simpatizat fiindcă au observat că în lumea fotbalului a apărut cineva care se exprimă coerent şi politicos, fără să facă apel la glume deocheate.

Gigi Becali ne-a îndemnat să nu îi mai plîngem de milă italianului, care şi-a luat tainul de 180.000 de euro. Aici e punctul sensibil. Dacă s-a bucurat la aceşti bani şi nu recunoaşte, Cristiano Bergodi are o problemă care depăşeşte toate scaunele şi toate sticlele de plastic aruncate prin vestiar. Între un acces de furie şi unul de lăcomie, e de preferat întotdeauna primul.