Jose, cinicul necesar

Mourinho e cel mai simpatic antipatic din Univers. E provocator. E nesuferit. E încrezut. Reuşeşte toate astea natural, uneori cu o grimasă. Am dominat clar jocul fără minge, a decretat portughezul după întîlnirea cu Barcelona. Se întîmpla la conferinţa de […]

Mourinho e cel mai simpatic antipatic din Univers. E provocator. E nesuferit. E încrezut. Reuşeşte toate astea natural, uneori cu o grimasă. Am dominat clar jocul fără minge, a decretat portughezul după întîlnirea cu Barcelona. Se întîmpla la conferinţa de presă, în faţa ziariştilor peninsulari rămaşi fără cuvinte. Lucru cu adevărat de neînchipuit. Şi vorbea serios Jose, pentru că imediat după aceea i-a tras de urechi pe italieni, pe ei, urmaşii lui Helenio Herrera, argentinianul de altfel, pe ei, inventatorii lui Catenaccio, dar mai ales ai lui Il Calcio. „Nu trebuie să vă explic vouă, maeştrii cinismului tactic, ce înseamnă jocul fără minge, aţi făcut o artă din asta”, a adăugat antrenorul în timp ce pe zidurile maiestuosului Giuseppe Meazza iniţiaţii au observat nişte crăpături de băgai pumnul.

Interul lui Mourinho nu a cîştigat deocamdată titlurile Interului istoric al lui Herrera. Nu se ştie cînd şi dacă va reuşi vreodată, deşi nerazzurii arată tot mai bine. Dar vorbele lui Mourinho sintetizează un secol de fotbal. Îl dezvelesc de faldurile ipocriziei şi îl prezintă exact aşa cum e. Eficient şi cinic în cazul italienilor. Mourinho exagerează cîteodată, dar nu bate cîmpii. Edictele lui sună a blasfemie pentru credincioşii religiei fotbal. Periodic, propriile rezultate îl contrazic, exilîndu-l printre noi, observatorii şi cîrtitorii de profesie. Atunci ne aducem aminte că a fost translatorului lui Bobby Robson, că nu prea a jucat fotbal. În general, amănunte care ni l-ar putea prezenta drept unul dintre noi, mai tupeist. Adevărul nu foarte plăcut este că (şi) fotbalul merge înainte graţie tipilor ăştia plini de ei care fac ei nu ştiu cum şi au rezultate.