Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

RF, stăpînul de sclavi

Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Celor care Comentează Tenis: Juan Martin Del Potro are cea mai bună dreaptă din lume. Mai exact, este vorba despre o lovitură de măciucă în moalele rachetei adversarului. Opoziţia, reprezentată de Cei Care Privesc Nedumeriţi, […]

marți, 15 septembrie 2009, 1:51

Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Celor care Comentează Tenis: Juan Martin Del Potro are cea mai bună dreaptă din lume. Mai exact, este vorba despre o lovitură de măciucă în moalele rachetei adversarului. Opoziţia, reprezentată de Cei Care Privesc Nedumeriţi, nu a introdus o moţiune de cenzură, fiindcă a înţeles că Puterea are dreptate şi e pe valul simpatiei electoratului. Urmează dezvoltarea unui cult, brand în limbaj popular, al personalităţii argentinianului de 20 de ani care a cîştigat US Open după o finală densă, apăsătoare şi încărcată de sensuri în faţa lui Federer. În această acţiune de imagine, un loc aparte va fi ocupat de analiza calităţii antricoatelor de vită de la Tandil (locul naşterii lui Juan Martin), indicate de consumator ca fiind principala lui sursă de energie.

O vreme, nu se ştie cît, poate pînă la viitorul Mare Şlem, nu va fi foarte la modă să fii Roger Federer. Anturajul elveţianului format din planturoasa Mirka, cele două gemene, papa Robert&şepcuţă şi drăgălaşa Gwen Stefani&fiance va afişa poza aceea a grupului de oameni prosperi cu feţele căzute, deranjaţi de intruziunea unui amărăştean în cămara cu bunătăţi a gloriei. Tonul a venit chiar din asfalt, acolo unde Roger a început să piardă meciul din momentul în care a priceput că Del Potro nu s-a prezentat doar pentru un exerciţiu de admiraţie destinat campionului absolut.

Cînd sudamericanul s-a trezit din hibernare, Federer s-a sumeţit ca un stăpîn de sclavi. Nu înţelegea de unde atîta tupeu la flăcăul din Argentina. Greşelile elveţianului nu au fost tehnice. Lui Federer i s-a părut o obrăznicie îndrăzneala lui Del Potro. Arhitectura impecabilă a jocului marelui campion s-a fisurat din prea mult orgoliu. Trufia care îl face să solicite challenge la mingi evident pierdute. El ştie că sînt aşa, nu vrea să recunoască şi riscă ridicolul. E pricinos. Şi unic. Avem nevoie de aceşti oameni care nu ştiu să piardă. Şi de cei care mănîncă fripuri de vită în sînge.

Comentarii (61)Adaugă comentariu

marcu (3 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 0:43

ce de avocati are RF in tara asta frate…,ar sari si la bataie la o adica! sunteti patetici! bun articol.

Daniellone (34 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 1:46

Cristian Geambasu: „Nu avem cultura discutiei in contradictoriu.” Asta venind de la tine e simpatica rau. Citeste-ti replicile si ai sa vezi cum participi tu la discutia in contradictoriu. Argumente putine, subtiri si pe alaturi, mistocareala ieftina, da’ multa. Nu te inteleg. Scrii despre Antonio Lobo Antunes sau despre Nigel Kennedy, dar raspunzi la comentarii (unele, putine e adevarat, chiar pertinente) cu glume de doi bani cu iz de mahala.

Ioana (1 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 10:35

Ma bucur k mai exista pe lumea asta oameni realisti care nu-l ridica pe Federer la rangul de zeu. E un jucator mare,dar k orice om e plin si de defecte.Pe cat de talentat e,pe atat e de mare orgoliul lui.Si tocmai de aici provin momentele lui de scapare,in care isi pierde concentrarea cand adversarul ii „fura” cate un punct.Nu-i vine sa creada k un jucator, fie el incepator sau nu,are tupeul sa incerce sa-l bata.De cand ma uit la tenis,adik de ani buni,intotdeauna a prezentat aceste simptome.Nu stie sa-si accepte infrangerile,alea putine de care are parte.Si vin jucatori precum Nadal care stiu foarte bine sa speculeze aceste frustrari ale lui Federer.(13-7 in favoarea lui Nadal la intalnirile directe).De aceea Federer nu este un jucator complet,in orice caz nu pe plan mental.Deci felicitari domnule Geambasu pentru k ati exprimat in acest articol ceea ce multi stiu,dar nu vor sa recunoasca.

sandmann (52 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 13:25

articolul mi s-a parut destul de rezonabil cu toata ironia la adresa lui Federer …
Mi s-a parut ca e verdictul unui ziarist care nu-l simpatizeaza pe campion dar e totusi unul rezonabil….
am simtit nevoia sa spun asta pt ca multe commenturi critice sunt de-a dreptul absurde…
Eu o sa cad in cealalta extrema ( in gluma doar) : sa scrii mai mult despre tenis decat de fotbal ,Cristi!

F4D (5 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 13:33

Foarte bun articolul . As vrea mai multe si mai dese. Ma bucur pentru del Potro dar mai mult ma bucur ca a pierdut Federer.

pamfletaru (1 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 14:44

sunt filogerman. dar schumacher nu a avut in mine un fan. nu-mi plac cei care inving la nesfarsit…la fel cu federer, nu am nimic cu el, dar ma bucur de fiecare data cand pierde….

hermann (1 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 15:21

Domnule Geambasu, nu ar fi o problema ca aveti cultura discutiei in contradictoriu ci pe cea a demolarii valorilor. Aceeasi care ii indeamna pe 99% dintre romani sa nu fie de acord cu nimic, sa nu aprecieze si sa spere la nimic, sa nu aiba o parere pro ci doar contra, sa fie cinici si atat. Aceeasi gen de cultura promovata de comunistii analfabeti care au cautat sa asasineze cat mai multe valori in puscarii. Din pacate oamenii slabi o confunda cu democratia care presupune pareri diferite si dezbateri sanatoase in contradictoriu. Diferenta majora intre cinismul mioritic si democratie e ca in democratie oamenii de valoare intra in dezbatere toti cu gandul la binele public, nu cu gandul de a critica pentru a se simti cu atat mai importanti cu cat sunt mai batjocoritori. Cu alte cuvinte, mai ales noi romanii avem mai mare nevoie de un vis ca Federer decat de o realitate cu el invins. Asta e binele public spre care ar trebui sa tinda cei ca dvs, numai ca va cer mult prea mult. Marginiti-va va rog la a critica greselile de arbitraj ale tusierilor.

clerc (7 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 16:51

Felicitari, domnule Geambasu, iata un text excelent despre o realitate stridenta din tenisul la virf, dar inobservabila pentru marii comentatori ai fenomenului, cu totii fani ai lui Federer. Omul nu stie sa piarda, dupa cum nu prea stie sa joace meciuri de 5 seturi. Motivul? Unul singur: a dominat atit de categoric circuitul, incit a jucat prea putine astfel de meciuri.
Dar despre lipsa de fair-play a campionului elvetian se pot spune multe. Un singur exemplu. Va mai amintiti ce a declarat dupa finala de anul trecut de la Wimbledon, pierduta in fata lui Nadal? Ceva la modul „era prea intuneric, gazonul era tocit etc.” De parca Nadal ar fi jucat pe partea netocita si bine luminata a terenului…
Dar asta e Federer, „cel mai mare campion al tuturor timpurilor”! Atit de mare, incit din 21 de finale de Mare Slem disputate, a cistigat 15 si a pierdut 6, dintre care 5 contra lui Nadal. Iar spaniolul este singurul jucator care i-a pus probleme reale vreme de 4 ani. Cind Borg domina tenisul mondial, il mai incurca un Connors, un McEnroe, un Vilas, un Nastase, un Orantes. Pe Sampras il deranja un Agassi, un Kafelnikov, un Safin, un Courier, un Ivanisevici. Roger a fost insa singur, iar cind nu a mai fost, s-a facut de bafta contra pustiului din Manacor. Insa cine sa contabilizeze asta?
Iata de ce va felicit pentru articol.

adrian (15 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 18:48

Pentru clerc si toti inaptii care spun ca Federer a gasit scuze dupa meciul pierdut cu Rafa la Wimbledon 2008. Un link in care puteti citi declaratiile oficiale ale lui Roger de dupa finala. Il felicita pe Nadal si spune ca daca ar fi facut rebreak,la 8-8,ar fi cerut suspendarea meciului pentru ca devenise foarte greu de jucat.Ziaristii ii pun in gura cuvinte care nu ii apartin,iar voi, cei anti-Federer,sariti imediat sa ii gasiti nod in papura. Si nu,nu sunt fan Federer,deci nu sunt subiectiv. Tin cu Roddick(chiar daca unii veti rade de mine),dar apreciez valoarea unui sportiv,oameni ca Federer si Nadal nu imi pot starni decat respect.
Iata linkul: http:// championships.wimbledon.org/en_GB/news/interviews/2008-07-06/200807061215380428187.html

tenis (5 comentarii)  •  17 septembrie 2009, 20:19

“I’m still a little bit disappointed a match like that was decided at night. I understand it was appropriate to finish it because of the special occasion we were under. Fair play, the crowds were there and they wanted a proper ending. But I think more people left feeling sorry for me than they were happy for Rafa, which hurts me a little.”

clerc (7 comentarii)  •  18 septembrie 2009, 8:52

Uite de asta ma feresc, de obicei, sa intervin in asemenea discutii lipsite de miza, fair-play si exercitiul dialogului. Doar umorile si instinctele izbucnesc, ghidate de principiul „eu il iubesc pe ala, deci il urasc pe oponentul aceluia”.
Adrian ma face inept, de parca m-ar cunoaste si ar avea in buzunar identitatea integrala a persoanei mele. El stie si este edificat. Nu l-am atacat, doar am exprimat o opinie. Nu am pretins ca am dreptate sau ca vreau sa ma bag singur in seama. Imi placuse textul domnului Geambasu si am gasit nimerit sa-l felicit.
Oare ce neadevar am exprimat? Ca marii comentatori, din Anglia, State sau Franta, ar fi in majoritate fani Federer? Dar e adevarat. Se vede ca Adrian nu a fost la Roland Garros in 2009, sa asiste la cit de desantat s-au comportat comentatorii tv, ca si publicul, sustinindu-l dincolo de limita penibilului pe „supremul” Federer.
Va d ca Adian da link la declaratia de la ATP a elvetianului, imediat dupa finala din 2008.
Pai hai sa dau si eu textul, si variantele lui franceze si romanesti – si sa vedem unde m-am inselat.

Iata:
Q. Did you make any question about the light to anybody or you just kept playing?

ROGER FEDERER: Kept on playing. I didn’t argue. I think I guess I would have said something if I would have broken back to go, what was it, 8 All. Yeah, because, I mean, it wasn’t possible to play anymore, so… It would have been brutal for fans, for media, for us, for everybody to come back tomorrow. But what are you gonna do? It’s rough on me now, obviously, you know, to lose the biggest tournament in the world over maybe a bit of light, you know. It’s not the first time anyway against Rafa. Lost to him in Paris as well in the semis. So it’s not a whole lot of fun, but it’s the way it is. I can only congratulate Rafa for a great effort.

Rep: Roger Federer, la sfîrşitul meciului era aproape întuneric. Regreţi cumva că meciul nu a fost întrerupt?
RF: Era imposibil să joci. Este greu pentru minte să pierd cel mai mare turneu din lume din cauza luminii. Dar asta este… Nu mai vedeam contra cui jucam.

«Roger Federer, à la fin du match, c’était quasiment obscur. Regrettez-vous que le match n’ait pas été interrompu ?
C’était impossible de jouer. C’est dur pour moi, de perdre le plus grand tournoi du monde sur une question de lumière. Mais c’est comme ça… Je ne voyais presque plus contre qui je jouais.

Dincolo de micile inadvertente de traducere si aproximare, mesajul mi se pare clar. Chiar daca-l felicita pe Nadal (ar fi putut oare sa nu o faca, ca sa riste un oprobiu general si sa-si falimenteze imaginea de lord al tenisului? Cred ca nu), nu uita sa adauge ca a pierdut cel mai important turneu din lume din pricina… luminii. Adica el, Federer, nu a mai vazut bine si a pierdut. Asta revine la ce spuneam ieri, ca Nadal ar fi jucat pe partea luminoasa si ar fi fost avantajat. E ipocrizie sa feliciti pe cineva, apoi sa explici ca de fapt altele au fost motivele infringerii, nu neaparat calitatea jocului practicat de adversar. E o gaselnita ieftina, de manipulare ordinara dar cu staif „etic”, care nu-i face cinste „celui mai mare campion”. Despre asta vorbeam in interventia trecuta. Despre neputina infantila de a-si asuma un esec.
Insa m-am obisnuit cu superficialitatea si lipsa de feed-back normal a majoritatii compatriotilor mei. De asta ma simt bine intre prieteni care stiu sa contrazica un argument cu alt argument, nu cu umori camuflate in argument. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce reactie ar fi avut Adrian daca ar fi fost intr-adevar fan Federer. Ma opresc aici si spun ca regret ca am intervenit pe acest blog. Dar felicitarile pentru calitatea articolului scris de domnul Geambasu ramin. Chiar a fost text substantial, argumentat si bine scris…

Comentează