Dinamo, o neaşteptată stare de bine
Bucuria refuză gradele de comparaţie. Fericirea cu atît mai mult. Iar cînd eşti euforic, înseamnă că ai păşit în starea aceea de graţie dincolo de resentimente. Asta e valabil pentru nişte oameni care nu s-au hrănit prea mult din umilinţe, […]
Bucuria refuză gradele de comparaţie. Fericirea cu atît mai mult. Iar cînd eşti euforic, înseamnă că ai păşit în starea aceea de graţie dincolo de resentimente. Asta e valabil pentru nişte oameni care nu s-au hrănit prea mult din umilinţe, eşecuri şi frustrări. Nu-i cazul nostru. De aceea, mă gîndeam eu că frumoasa poveste de dragoste dintre Dinamo şi fotbal trebuie să aibă o fisură. Nu puteam noi să nu facem o breşă în zidul euforiei care a înconjurat calificarea Celei Mai Luate Peste Picior Echipe Din Istorie care s-a transformat în două ore şi jumătate în Cea Mai Emoţionantă Echipă din Istorie. Ca de obicei, ne rănim singuri. Posedăm talentul înnăscut de a ne autoflagela în numele unor principii greu de descifrat.
Observ că noul sport naţional este pusul cenuşii în cap, în semn de penitenţă pentru neîncrederea& ironiile vehiculate în vremea din urmă. Microbişti obişnuiţi, prieteni şi colegi din presă se simt datori cu o severă autocritică.
E foarte bine că uneori ne recunoaştem limitele în interpretarea acestui mister perpetuu numit fotbal. Dar atît.
Cînd Dinamo a jucat prost, cînd şi-a exasperat suporterii, comentariile au fost în tonul evoluţiilor. Posibil şi cu unele exagerări. Dar atît.
Ne-am îndoit de ei. Cu toţii, într-un cor naţional al lamentărilor. Am greşit, dar atît.
Cînd au renăscut, ne-am simţit alţii împreună cu ei. Mai buni, mai puternici. Şi am regretat că uneori am fost nedrepţi. Dar atît.
Nu am o reţetă pentru digestia succesului de la Liberec. Să îi lăsăm pe Matache şi pe oamenii aceia formidabili din faţa lui să îşi consume clipa de glorie. Asta ar mai lipsi acum, să le stabilim un program de combustie a fericirii.
Şi dacă în grupele Europa League vor veni alte victorii şi alte seri încărcate de magie, pentru toţi, nu doar pentru Dinamo, probabil că dorul unora de a da palme în contul unei revanşe imaginare se va estompa. Nu-i obligatoriu să fim prieteni, ci numai să înţelegem că nu jucăm pe partea adversarilor. Niciodată.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele