Norocul bun al lui Condescu
Noroc bun! De cîte ori aud urarea asta, am o senzaţie neplăcută. O dată pentru că sfidează logica limbii române, norocul fiind inevitabil ceva care te poartă spre bine. Doi, aparţin categoriei celor care nu pot uita vînătorile minerilor prin […]
Noroc bun! De cîte ori aud urarea asta, am o senzaţie neplăcută. O dată pentru că sfidează logica limbii române, norocul fiind inevitabil ceva care te poartă spre bine. Doi, aparţin categoriei celor care nu pot uita vînătorile minerilor prin Bucureşti în căutare de golani bărboşi şi ochelarişti, îmbrăcaţi în blugi şi drogaţi, cu buzunarele pline de dolarii lui Coposu şi lirele sterline ale lui Raţiu. Pentru mine şi pentru alţi români, probabil nu foarte mulţi, imaginea minerului este asociată cu violenţa. Aşa că nu pot uita. Nu vreau să uit!
Noroc bun!, domnule Marin Condescu, am observat că vă place tare mult să ne salutaţi aşa. Ştiu că în ’90, în calitate de conducător al minerilor din bazinul Olteniei, v-aţi abţinut să trimiteţii ortacii să planteze panseluţe la Universitate. Bravo! Dacă aveaţi o reţinere şi atunci cînd aţi mobilizat zeci de abataje să voteze cu Mircea Sandu era formidabil. Sau poate era mai rău cu Gică Popescu la FRF, nu ştim, dar funcţiona democraţia. Aşa, aţi făcut cartel cu Gigi, un fel de sfîntă Varvara cu mai mult capital lichid. Acum vă pare rău că l-aţi ajutat pe Naşu’ să rămînă preşedinte şi vreţi să-l daţi jos. Şi colindaţi pe la televiziuni. Demersul dumneavoastră nu este dezinteresat, e vorba de nişte bani. Banii pe Ilie Iordache. Nu mă interesează partea tehnică a subiectului. Dar mi se pare provocator că puneţi pariuri de un milion de euro pe banii sindicaliştilor. Foarte tare, nu?
Am o părere despre liderii sindicali. Mi-au trebuit vreo 10 ani să mi-o formez, dar acum mi-am pierdut inocenţa. Toţi, dar absolut toţi sînt nişte persoane bazate. Şi foarte orientate. Folosesc jargonul, fiindcă vorbim pe limba membrilor de sindicat, nu? Sînt mulţi lideri care nu s-au mulţumit că s-au pricopsit. Acumulaseră experienţă. Aceia au intrat în politică. Pe şleau, au trădat interesele celor pe care se făcuseră că-i apără. Nu ştiu foarte sigur cărei categorii aparţineţi (bănuiesc că vă place puterea şi nu refuzaţi confortul), dar nu cred în cruciada dumneavoastră împotriva lui Mircea Sandu. E o cruciadă pentru o halcă importantă din fotbalul românesc. Pe banii altora, dumneavoastră încercaţi să le faceţi concurenţă lui Becali, Porumboiu şi Borcea. În general, vă reuşeşte. Atît doar că mai sînt unii care nu vă cred. Nu vă îngrijoraţi, sîntem doar resentimentarii aceia care au trecut pe la mitingul de la Universitate. Noroc bun? Nu, ghinion rău!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele