Muşchi contra neuroni
Ionel Ganea face obiectului celui mai spectaculos transfer dinamovist. Pe nedrept neglijat
Manager sportiv. Omul de legătură dintre echipă şi acţionari. Mai nou, şeful delegaţiei în Franţa. Pourquoi pas? Ionel Ganea, oficial dinamovist. Ganezul în costum, cămaşă şi cravată. Doar […]
Ionel Ganea face obiectului celui mai spectaculos transfer dinamovist. Pe nedrept neglijat
Manager sportiv. Omul de legătură dintre echipă şi acţionari. Mai nou, şeful delegaţiei în Franţa. Pourquoi pas? Ionel Ganea, oficial dinamovist. Ganezul în costum, cămaşă şi cravată. Doar la prezentarea lui Bonetti. Culorile predominante, alb şi roşu. Întrebarea dominantă, de ce? De unde şi pînă unde? De ce, cum şi pentru ce Ionel Ganea a ajuns într-o funcţie de conducere la Dinamo? Ce l-a recomandat? Cine l-a recomandat? Ce şi cine l-a acreditat pentru această funcţie? Care au fost calităţile descoperite la el de acţionari? Talentul de lider? Experienţa managerială? Trecutul dinamovist? Cele 6 luni petrecute ca jucător în Groapă? Sau legendara tărie a pumnului?
Poate că toate aceste întrebări ar fi fost în surdină dacă Ganea nu ar fi sărit la gîtul tuşierului Dorin Mudura. Se întîmpla în era noastră, în secolul 21, la un meci Poli-Timişoara-Rapid. Legitimat pe atunci la Timişoara, Ganezul nemulţumit de o semnalizare a nefericitului asistent a pus în practică ceea ce mulţi dintre noi zic despre unii arbitri. Îţi vine să-i strîngi de gît. El a acţionat, iar victimă i-a căzut Mudura. Încă o dată lumea s-a oripilat de întîmplările fotbalului nostru haiducesc. Imaginile au traversat mapamondul şi au creat o adîncă emoţie. Nu chiar atît de mare ca la înmormîntarea regelui muzicii pop, dar probabil că mai sinceră. A urmat o suspendare-record, iniţial 22 de etape, redusă apoi la 16. S-au auzit şi cîteva scuze din partea împricinatului, dar cu jumătate de gură.
Să nu ne mai ascundem după copac de frica vreunui croşeu rătăcit. Ionel Ganea a fost numit în conducerea executivă a lui Dinamo cu scopul precis de a-i descuraja de la beţie şi gagicăreală pe Torje, Pulhac, Lucică Goian şi ceilalţi. Cui îi mai arde să o ardă pe la Bamboo cînd ştie că urmează chelfăneala? Decriptată, funcţia de manager sportiv este de fapt aceea de cerber. Gardian de lux. Sau paznic. De noapte. Mai ales pe timp de noapte.
Ganea a fost un fotbalist destoinic, a lăsat urme chiar în istoria recentă a naţionalei. În esenţă este un sufletist. Un om dintr-o bucată. Parcă prea dintr-o bucată. Totuşi, nimic nu-l recomanda să ocupe un post managerial la Dinamo. Nimic în afara autorităţii fizice. Aici legenda îşi dă mîna cu realitatea accesibilă tuturor spectatorilor şi telespectatorilor. Vă amintiţi episodul de la partida împotriva Italiei, de la Bucureşti, cînd Ganezul a fost pe punctul să-l altoiască pe Boloni, fiindcă antrenorul îl cam uitase pe bancă. Secvenţei evocate i se adaugă altele povestite în şoaptă de foşti colegi de vestiar.
E criză de idei la Dinamo, nu doar de bani. Iar echipa va reveni nu printr-o încordare a muşchilor, ci prin suma neuronilor. Atîţia cîţi sînt ei
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele