Să dea Dumnezeu

Victor Piţurcă aşteaptă ca Răzvan să-şi rupă gîtul la naţională. Şi vorbeşte despre nerecunoştinţă

Cînd ai 666 pe numărul maşinii şi spui „să dea Dumnezeu să iasă bine” înainte de meciul cu Lituania, lumea nu ştie foarte bine de partea […]

Victor Piţurcă aşteaptă ca Răzvan să-şi rupă gîtul la naţională. Şi vorbeşte despre nerecunoştinţă

Cînd ai 666 pe numărul maşinii şi spui „să dea Dumnezeu să iasă bine” înainte de meciul cu Lituania, lumea nu ştie foarte bine de partea cui joci. La cine te-ai gîndit de fapt. La El sau la liderul nebunaticilor ăia cu coadă şi corniţe. Doar că fotbalul e o activitate insensibilă la mirosul de tămîie sau de smoală. Şi Piţi nu e un tip atît de complicat pe cît ne închipuim noi. Momentan practică sportul naţional denumit „degetele încălecate”. Plus că are şi el dreptul la o sumă de resentimente, în afara despăgubirilor cuvenite pierderii calificării la Mondialul sud-african. O excursie riscantă de care fostul selecţioner ne-a scutit cu minimum de mijloace.

Răzvan Lucescu a alcătuit lotul pe placul presei, susură fostul selecţioner din izolare. A uitat să adauge că şi pe acela al publicului. Aşa sînt ăştia tinerii, bre, nea Piţi. Satisfac capriciile suporterilor, ale ziariştilor. Vorbesc, comunică, lasă antrenamentele deschise, nu ascund naţionala de oameni. Îi convoacă pe Ghioane, pe Mara, pe Dănciulescu. Jucători cărora antrenorul dinainte le pusese cruce. Mă rog, cel puţin aşa se spune. Totuşi, Piţurcă e convins în continuare că Ghioane, Dănciulescu sau Mara nu aveau ce căuta pe acolo. El are miros, are ochi, nu se păcălea! Parcă nici cu Apostol sau Pădureţu nu-i în regulă. Sau cu Dănănae. Uite, orice poţi să zici de Răzvan, nea Piţi, doar că n-are stofă de gambler nu. Merge la risc, poate joacă şi la cacealma, ştii matale. Noi nu ne pricepem chiar aşa, dar, pe bune acum, ni se pare că nu trişează, e?

Ce mai zice Piţurcă din exilul aurit cu banii lui Naşu şi Lupescu? Cică e scîrbit de Liga lui Dragomir. Normal. Cînd semnezi în calitate de martor un act prin care se tranzacţiona un teren de trei puncte şi 1.700.000 de euro în ziua meciului „U”-CFR , iar DNA-ul începe să te ancheteze, ai tot dreptul să te simţi umilit în demnitatea ta de cetăţean model. „Abia aştept să dispar din peisaj”, s-ar fi exprimat fostul antrenor al haiducilor Cociş şi Codrea. Asta-i cea mai tare. Dar la noi te-ai gîndit cui ne laşi?!

Mai e dezamăgit Piţurcă de Fane Iovan, care a ales să lucreze la naţională ca secund al lui Răzvan. Asta îi miroase a trădare. Mai ales că Boldici s-a retras o dată cu schimbarea de regim de la naţională. Căpitanul de la Sevilla se apără spunînd că nu îşi permite să rămînă pe dinafară. Omul recunoaşte că viaţa nu-i oferă luxul de a fi solidar cu acela care l-a ajutat într-o perioadă grea. Un asemenea gest nu se numeşte trădare, nea Piţi. E o formă de a supravieţui decent într-o lume în care prostituţia e pe cale să devină o activitate academică. Fane Iovan nu e atît de bazat încît să se declare scîrbit de nerecunoştinţa semenilor. Printre altele, fiindcă nu fumează din două pachete de ţigări simultan.