Federaţia Română de Replici
Pamfletul pseudoliterar a devenit specialitate federală. Alături de slăninuţa cu ceapă roşie
Lumea se schimbă. Paseiştii ar zice că o ia razna. Premierul britanic Gordon Brown se machiază cu fond de ten şi pudră înainte să iasă din casă. Preşedintele […]
Pamfletul pseudoliterar a devenit specialitate federală. Alături de slăninuţa cu ceapă roşie
Lumea se schimbă. Paseiştii ar zice că o ia razna. Premierul britanic Gordon Brown se machiază cu fond de ten şi pudră înainte să iasă din casă. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a divorţat şi s-a însurat cu o cîntăreaţă italiancă. Silvio Berlusconi se vopseşte şi admiră bronzul natural al lui Obama. Românul Mircea Sandu şi-a pus aparat dentar permanent, motiv pentru care speechul de la Casa Fotbalului a beneficiat de o lectură mai în vîrful limbii. Veninul a picurat cu generozitate către presa imatură şi nesimţită.
Cochetăria şefului FRF nu trebuie disecată, iar condamnată nici atît. Un zîmbet frumos cîştigă voturi. Şi omul ţine la estetica propriei persoane. În plus, îşi permite să aibă grijă de el. Numai că Naşu’ are şi grija celor care au alte păreri decît a lui. Dan Petrescu a primit imediat cartonaşul galben pentru că şi-a permis să conteste modul în care a fost ocolit în discuţia pentru postul de selecţioner. Nici asta nu ar fi ceva ieşit din comun dacă replicile lui Mircea Sandu nu s-ar fi transformat în mod de lucru. Al lui şi al colaboratorilor. Fiind vorba de scris, măgăreaţa pică în spatele lui Paul Zaharia, ofiţerul de presă al Federaţiei. E şi asta o meserie, să traduci în articole resentimentele şefului.
Un exerciţiu banal. Intri pe site-ul FRF. Te frapează ceva. Nu, nu şampania, aceea se frapează în altă parte. Impresia este că ai nimerit într-un fabrică de comunicate şi drepturi la replică. Într-o zi i se răspunde vituperat lui Tolontan, în alta înţepat lui Buzărin. De regulă, cotidienelor de sport. Mai ieri, în plină sărbătoare federală, în vitrina virtuală a FRF erau urecheaţi Mititelu şi Iancu, alungaţi ca nişte ciumaţi de la ospăţul dacic succesiv Adunării Generale. Cine nu bate pas de defilare alături de Mircea Sandu şi compania nu e un bun om de fotbal. Nu e un bun român. Bunii români au primit diplome şi decoraţii din partea FRF. Răii români, printre care şi Gică Popescu, au fost ignoraţi.
Site-ul FRF inundat de replici dă temperatura instituţiei. Dar acolo funcţionează climatizarea. Şi aclimatizarea la situaţiile delicate. Delictul de opinie e mai grav decît pierderea calificării la Cupa Mondială. Nu contează cîţi arbitri şi preşedinţi de club mai intră sau mai ies din arest, e important că există categoria ziariştilor care nu vor fi decoraţi niciodată. Ei trebuie arătaţi cu degetul. Şi huiduiţi.
Efectuaţi alt exerciţiu simplu şi accesaţi site-urile federaţiilor franceză, italiană, spaniolă, engleză. Cruntă dezamăgire! Ce penurie de idei, ce lipsă de talent literar! Domnii aceia nu se ocupă de epistole. Nu compun drepturi la replică adresate ziariştilor de la Marca, L’Equipe sau Gazzetta dello Sport. În general, nu aniversează atunci cînd ar trebui să comemoreze. Foarte ciudat, în fotbalul lor sînt rezultate.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele