Pisicile blînde contra şoriceilor răi

Sandu şi Lupescu vor să ne facă să credem că sînt ţintele luptei pentru putere. O mare prostie

Marius Stan a spus ceva foarte interesant despre profilul celor cercetaţi de Direcţia Naţională Anticorupţie. Tot îi zicem DNA şi riscăm să […]

Sandu şi Lupescu vor să ne facă să credem că sînt ţintele luptei pentru putere. O mare prostie

Marius Stan a spus ceva foarte interesant despre profilul celor cercetaţi de Direcţia Naţională Anticorupţie. Tot îi zicem DNA şi riscăm să uităm numele instituţiei care le-a stricat Paştele sfinţilor din fotbalul românesc. Preşedintele Oţelului ne atrage atenţia că obiectul cercetărilor îl fac mai cu seamă oamenii fără experienţă din fotbal. Pitpalacii. Pinguinii cei mari, albi şi pufoşi, pricepeţi? Dar asta nu înseamnă că bătrînii lupi de mare n-au făcut şi ei niţel braconaj în apele stătute ale campionatului. Doar că au lucrat acoperit. Nu s-au expus ca neofiţii. Penescu e cel mai bun exemplu.

Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu aparţin unor generaţii diferite, dar au urmat cursurile aceleiaşi înalte şcoli. Academia spălatului pe mîini. A, să nu vă închipuiţi că ar fi studiat viaţa şi opera lui Pilat din Pont. Ei nu îşi mai fac demult nici concediile la Pontul Euxin. E banal şi depreciant pentru doi oameni cu experienţă în fotbal. Şi cu putere. Puterea şi experienţa nu se acumulează doar cu vîrsta, unii deprind mai repede. Avînd şi una, şi alta, MS şi IL au fost suficient de prudenţi să nu intre în combinaţii cu iz de bulău. Dînşii au stat deoparte, ca nişte părinţi îngăduitori. Ăia mici au furat corcoduşele.

Ca să ne demonstreze că situaţia e sub control, preşedintele şi-a îngăduit o mică excursie în Germania, la meciul de Champions League Bayern-Barcelona. Mircea Sandu se ocupă de fotbal, nu de mizeria din juru-i. Păi, de scandaluri ne arde nouă cînd arde UCL pe rugul spectacolului planetar? Ce nobil! Ca să nu se lase mai prejos şi pentru a ne arăta că îi pasă de viitor, Ionuţ Lupescu dă o fugă la Marsilia, să-i propună lui Mircea Lucescu postul de selecţioner. Aşa, la oha!

Fiori reci ne trec pe şira spinării. Există un risc în aceste două gesturi lucrative ale capilor federaţiei. Cît sînt dumnealor plecaţi – pisicile tutelare, carevasăzică – e posibil să joace şoriceii pe masă. Rozătoarele care vizează succesiunea. Asta e versiunea lansată subtil pe piaţă de prietenul lui Nicu Gheară şi de cel care a făcut sincron pasul la ofsaid pentru a ne anunţa că nu demisionează. Vezi Doamne, clica lui Gică Popescu se pregăteşte să preia puterea. Complotează. Urzeşte! Pune la cale o lovitură de palat. O răsturnare a regimului democratic al lui Mircea Sandu. Vine hunta militară, franchistul ăla de Popescu, păi n-a jucat el în Spania cînd noi edificam capitalismul lui Pic şi Poc?

Totul nu e decît o mare minciună. O aiureală ticluită a-i prezenta pe ei ca pe biete victime ale unei conjuncturi nefaste. Doar că nu-i mai crede nimeni. A, ne scuzaţi, i-am uitat pe Chiţu şi pe Pilă!