Naţionala amnezicilor
Echipa naţională este suma uitărilor noastre. E şi asta o definiţie. Născută din spuma mării la Constanţa
Dacă nu ar fi aşa, dacă am trăi mereu între patetic şi isterie, nu am supravieţui întregi la cap. Adunaţi amărăciunea sfertului de […]
Echipa naţională este suma uitărilor noastre. E şi asta o definiţie. Născută din spuma mării la Constanţa
Dacă nu ar fi aşa, dacă am trăi mereu între patetic şi isterie, nu am supravieţui întregi la cap. Adunaţi amărăciunea sfertului de finală cu Suedia de acum 15 ani meciului cu danezii de pe fostul 23 August, adăugaţi cele două bătăi luate de la sîrbi, acel suprarealist 4-6 cu acest absurd 2-3, amestecaţi bine şi vedeţi ce iese! Şi nu am folosit toate ingredientele. Mai avem, sacul nefericirilor noastre pare fără fund.
De aceea e bine că putem uita. Timpul ne vindecă, tot el derulat înspre viitor ne oferă alte motive de suferinţe neîmplinite. Pentru că sîntem suporteri, unii colerici şi disperaţi, alţii platonici şi introvertiţi, noi avem dreptul să bem fierea asta a înfrîngerii. Ni se dă voie la cupa cu venin. La spectacolul acesta sînt bilete la discreţie, bişniţari ai durerii nu s-au inventat. Profitori, da. De aceea, băieţii trebuie menajaţi.
Băieţii, adică tricolorii. Lor le trebuie linişte, concentrare. Pentru viitoarele contraperfomanţe. Şi mîine e o zi, nu mai vorbim de poimîine! Cînd eşti felicitat de selecţioner după o înfrîngere, intri în alt univers. Într-un loc în care slăbiciunile se transformă în virtuţi. Acolo negrul e alb, albul e maro, iar caii verzi aleargă slobod pe pereţi. Da, am priceput că nu se poate mai mult. Ne pare rău, la început ne-am prefăcut că nu pricepem. Generaţia asta s-a născut mai puţin dăruită, iar pe deasupra are şi o relaţie rece cu norocul. Mutu, Chivu, Loby, Tamaş şi ceilalţi nu au vină că nu sînt la nivelul lui Hagi şi Gică Popescu. Şi Dan Petrescu, şi Răducioiu, şi Ilie Dumitrescu. Decepţia vine din altă parte. Pe cei de azi nu i-am auzit vorbind tranşant niciodată. Niciodată nu au spus ce adevărat ce gîndesc. Aburi, clişee expirate, apă de ploaie. Pentru ei nimic nu e pierdut definitiv. Şi au un talent natural să descopere alibiuri şi copaci în spatele cărora se pot ascunde. Chiar şi în mijlocul deşertului disperării.
Suporterii suportă. Suporterii uită. Suporterii iartă. Dar suporterii te şi pot abandona. Acesta e pericolul. Acum a căzut şi mitul Constanţei. Vor cădea şi alte fetişuri dacă nu depăşim faza asta a abordării senzorial-mistice a campaniilor de calificare. De văzut cîţi ne vom mai afla în tribune atunci cînd „băieţii” vor înţelege că nu vin la naţională doar ca să ne satisfacă nouă un capriciu de copii răsfăţaţi ai tribunelor.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele