Oameni vs. cadre medicale

Alexandru Tudor l-a salvat de la moarte pe sîrbul Raskovici. Restul este o poveste despre Ambulanţa indiferenţei

Subiect pentru Comisia de Disciplină a Omeniei. CDO. Nu există? Ba da, am înfiinţat-o noi în regim de urgenţă!

Punctul 1. Alexandru Tudor […]

Alexandru Tudor l-a salvat de la moarte pe sîrbul Raskovici. Restul este o poveste despre Ambulanţa indiferenţei

Subiect pentru Comisia de Disciplină a Omeniei. CDO. Nu există? Ba da, am înfiinţat-o noi în regim de urgenţă!

Punctul 1. Alexandru Tudor nu a văzut două lovituri de pedeapsă în favoarea Pandurilor la meciul cu FC Braşov. Posibil. Aici intră în scenă specialiştii, zoom-ul şi moderatorii TV. Discuţii nesfîrşite, verdicte în litera sau în spiritul regulamentului.

Punctul 2. Alexandru Tudor a salvat un om de la moarte. El a fost cel care l-a resuscitat pe sîrbul Raskovici, prăbuşit inconştient pe gazon după un duel aerian cu Nae Constantin. Nimeni nu şi-a dat seama în momentul în care cei doi s-au lovit cap în cap că se putea petrece o tragedie. Ce să mai vorbim de penalty?!

Şi acum întrebarea. Pentru Marin Condescu, pentru Sorin Cîrţu, pentru toată lumea care a trăit clipele acelea de coşmar, iar acum încearcă să-l scoată de nebun pe Tudor.

Ce contează? Ce rămîne din toată povestea?

Răspunsul Comisiei. E posibil ca Tudor să fi interpretat greşit regulamentul de fotbal, dar a aplicat impecabil Legea Omeniei. E posibil să vă fi privat de 3 puncte, dar v-a dăruit o viaţă, domnilor Condescu şi Cîrţu! Compasiunea nu se învaţă. Nu se antrenează. Nu se măsoară cu cipuri care înregistrează pulsul. Testul Cooper destinat solidarităţii cu semenul aflat în suferinţă nu a fost încă inventat.

Imaginile de groază cu Raskovici inconştient şi cu Tudor care îi prinsese limba cu degetele ne vor urmări mult timp. Vrăbioru, Cătălin Hîldan, Miklos Feher. Se putea întîmpla din nou. La naiba cu toate penaltyurile neacordate! Lui Tudor i-a ieşit cel mai mare avantaj din carieră. Avantajul de a salva o viaţă. Pentru un asemenea gest nici nu trebuie răsplată. Ajunge un „mulţumim, Sandule!”

În timp ce Tudor, Nae Constantin şi Stelea se chinuiau să-l readucă în lumea celor vii pe Raskovici, a apărut şi Ambulanţa. Dotată cu targă, cu de toate. Maşina circula agale. Graba strică treaba, păi nu? Încă ameţit, sîrbul stătea în capul oaselor pe targă, atunci cînd o duduie vopsită a coborît din maşină. L-a privit pe accidentat de la o distanţă de cîţiva metri, apoi a dat din mînă a lehamite. Şi s-a urcat înapoi în Ambulanţă. De ce ne-aţi deranjat?, ne spunea mimica cetăţencei. Cadru medical, asistentă, doctoriţă, nu are nici o importanţă. Şi am înţeles. „Moartea domnului Lăzărescu”, filmul lui Cristi Puiu, nu este o ficţiune. Se repetă dureros în viaţa reală. Cu o frecvenţă a neomeniei dincolo de puncte şi de evitarea retrogradării.