Garantat 100% fără sudalme

În loc de „Ou sont les neiges d’antan?”, putem declama „Ou est le sac d’antan?”. Unde e rucsacul de altădată? S-a întîmplat duminică seară la Garantat 100%, emisiunea lui Cătălin Ştefănescu. Noul sezon. Al 10-lea. Aţi înţeles că prietenul nostru […]

În loc de „Ou sont les neiges d’antan?”, putem declama „Ou est le sac d’antan?”. Unde e rucsacul de altădată? S-a întîmplat duminică seară la Garantat 100%, emisiunea lui Cătălin Ştefănescu. Noul sezon. Al 10-lea. Aţi înţeles că prietenul nostru a renunţat la rucsac şi la ţinuta sport-casual. Nu şi la barbă. A apărut îmbrăcat sobru, într-un costum negru. Singura extravaganţă, o cămaşă descheiată la primii doi nasturi. De fapt, a mai fost una, Gabriel Liiceanu. Primul invitat. Demiurgul Humanitasului nu era nici el încheiat regulamentar la cămaşă, dar asta nu l-a împiedicat să spună lucruri deştepte.

Din ce v-am povestit pînă acum, ai putea jura că emisiunea lui Cătălin a căpătat un aer academic. Sectar şi restrictiv. Elitist şi snob. Nimic mai neadevărat, pentru că, aşa, pus la trei ace, „Garantat 100%” s-a deschis într-un mod foarte natural către publicul larg. Care nu trebuie asimilat numaidecît cu publicul fără pretenţii. Au apărut două rubrici noi, prima în ordine cronologică fiind „Taxi driver”. O călătorie prin Bucureşti alături de un taximetrist, de data asta nea Bebe Florea. Care a circulat prin Capitala patriei şi înainte, şi după decembrie ’89. Lumea văzută prin ochii unui şofer de taxi seamănă cu un ceas care marchează şi timpul, şi preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru prostiile făcute în decursul vieţii. Nu există subiect pe care un taximetrist să nu fie în stare să-l atace, iar unul hîrşit ca nea Bebe a ajuns la vîrsta reflecţiilor. Nu doar rutiere.

Aerul proaspăt a venit de la Claudiu şi Laura, doi tineri cercetători în medicină. Prezenţa tinerilor care fac şi altceva decît să-şi cîştige existenţa din divertisment s-a transformat şi ea în punct fix la „Garantat 100%”. Aşadar, Claudiu şi Laura. Doi oameni care studiază cauzele, efectele şi posibila vindecare a autismului. Doi tineri care muncesc şi trăiesc împreună, dar care au mărturisit că nu mai au de gînd să-şi piardă mult vremea prin România cea autistă.

Fiindcă suferim cu toţii de această boală, fără să ştim. Îi ignorăm pe cei deosebiţi, însă le acordăm atenţie mitocanilor şi exhibiţioniştilor. Iar în acest punct intrăm tropăind în universul foarte cunoscut al lumii fotbalului românesc. Dezgustat de limbajul de mahala al conducătorilor de club, Mircea Sandu a intrat în silenzio stampa. Mon cher! Sfîntă ipocrizie! Duminică seară, la emisiunea lui Cătălin, Gabriel Liiceanu ne sugera să începem vindecarea prin gesturi mai simple. De exemplu, să acordăm prioritate în trafic, chiar atunci cînd nu sîntem obligaţi. Ce banalitate, şi cine mai înjură atunci?