Nocturna
Eu sînt nocturna. Nu, nu sînt melodia aceea romantică a maestrului Frederic Chopin. Nici emisiunea Marinei Constantinescu, în care veneau să discute nişte oameni deştepţi la ceas de noapte. Atît de deştepţi că păreau ei înşişi nişte nocturne în întunericul […]
Eu sînt nocturna. Nu, nu sînt melodia aceea romantică a maestrului Frederic Chopin. Nici emisiunea Marinei Constantinescu, în care veneau să discute nişte oameni deştepţi la ceas de noapte. Atît de deştepţi că păreau ei înşişi nişte nocturne în întunericul nostru diurn. Repet. Sînt noc-tur-na, dragii mei, ce nu aţi înţeles? Cu instalaţie, cu fire, cu generator de curent alternativ, cu becuri. Cu lucşi. Cu mii şi mii de lucşi. Aha. Tot nu vă vine să credeţi. Deci nu vă aşteptaţi să am şi glas! Dau lumină, ce-mi mai trebuie şi voce? Uite aşa! Poate am şi suflet, dar voi de unde să ştiţi, trageţi heblul şi plecaţi acasă! Eu rămîn cuibărită undeva prin moleculele stîlpilor ăia reci de beton şi mă gîndesc ce-ar fi fost viaţa mea dacă lumina zilei nu se sfîrşea niciodată. N-ar mai fi fost, pur şi simplu.
Eu sînt nocturna. Eu trăiesc noaptea. Cîteva ceasuri, dar cu ce intensitate! În ce tensiune! Răutăcioşii ar zice că la 220 de volţi. Mă rog. Am văzut multe la viaţa mea. Decepţii, bucurii, drame, emoţii. Toate pe stadioane, nu sînt aşa cultă ca alţii, să merg la Ateneu. Mi-aduc aminte parcă a fost ieri. Erau să-mi sară siguranţele cînd i-am bătut pe italieni cu golul înscris de Loţi Boloni pe 23 August. Credeaţi că am uitat, că m-am ramolit? Bine, bine, eram şi eu mai tînără atunci cînd Ioli Balaş bătea recorduri mondiale pe Stadionul Republicii. Sărea şi bătea recorduri mondiale. Cădeau ca spicele, iar oamenii muncii aplaudau. Era o sărăcie organizată, planificată, comunism îi zicea, dar măcar pe atunci parcă nu se umpluse lumea de şmecheri.
O să spuneţi că sînt o nostalgică a vremurilor acelea. Nici vorbă, observ numai că procesul tehnologic – aşa-i spune – nu presupune că oamenii s-au luminat. Degeaba consumăm mai mulţi kilowaţi pe cap de locuitor. Preferăm gîndirea de peşteră. Rîdeţi, nu vă sfiiţi! Am momente cînd încep să filosofez. Şi devin bănuitoare. Şi îmi pierd simţul umorului. Pe care văd că l-a cîştigat Marius Măldărăşanu. Cică e frig noaptea la Braşov. Îi îngheaţă pasele la jumătatea terenului. Iar ăia de la Steaua fac mofturi. Fac jocul gsp-ului, cu sau fără TV. Sau invers, gsp-ul face jocul Stelei. Preşedintele Dinu Gheorghe ştie precis chestia asta, are el probe, iar eu, biată nocturnă nefolosită, nu pot să-l contrazic. Nu-mi permite fişa postului, deşi eu mă ştiu că sînt sănătoasă, n-am fire împuşcate, nici întrerupătoare defecte. Aveam o speranţă la Răzvan, dar degeaba. Se ascunde în plină zi.
Vă las cu bine! Ne mai vedem noi. Sper, adică. Dacă nu la Braşov, altundeva. Doar nu vor dispărea şi nocturnele ca dinozaurii! Deşi plouă cu meteoriţi de rea-credinţă.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele