Îndoială la Max

Sîntem suciţi, nu prea ştim ce vrem. De ce să nu vrem un fotbalist călit în Bundesliga?

Un mic test. De imaginaţie, dar mai ales de sinceritate. Să ne închipuim că Maximilian Nicu nu ar fi dorit cetăţenia română, că […]

Sîntem suciţi, nu prea ştim ce vrem. De ce să nu vrem un fotbalist călit în Bundesliga?

Un mic test. De imaginaţie, dar mai ales de sinceritate. Să ne închipuim că Maximilian Nicu nu ar fi dorit cetăţenia română, că n-ar fi mers la consulat, nu s-ar fi pozat în echipamentul galben, că Piţurcă nu ar fi agreat ideea (nebunească?) să aducă la naţională un jucător de origine română, dar care e foarte neamţ în structură, că Piţi mizează pe herr Nicu nu într-un viitor incert, ci imediat, ja, ja, la meciul cu Serbia, mîine adică, la fotbal lunile sînt zile, iar anii par săptămîni. Să ne închipuim toate astea şi să vedem cu ar fi sunat comentariile.

Federaţia ne-a arătat încă o dată că e un organism anchilozat. Mostră de birocraţie dosită în spatele unor rezultate conjuncturale. O instituţie care nu ştie să privească în perspectivă, incapabilă să miroasă ocaziile. Chilipirurile, vorba aia, ce s-a cheltuit cu Nicu? Mai departe. Piţurcă. Un obtuz incapabil să realizeze cîtă nevoie are naţionala de sînge proaspăt. Selecţionerul, acelaşi tip pe care ştiam. Un om prudent, înconjurat de nucleul de bază al naţionalei şi de prejudecăţi. Maestrul anulării oricărui element neprevăzut. După întîlnirea cu Olanda în care au strălucit alibiurile, după duşul fierbinte-rece din meciul cu Franţa, vine partida cu Serbia în care pentru România, vor lupta stihiile Dobrogei, harul lui Mutu şi norocul legendar al lui Piţi. Unde să-şi găsească locul Max în acest scenariu? Care Max, cică nu-şi găseşte foarte bine cuvintele în română. Ei da, asta e o problemă printre esteţii limbii române de la naţională!

Revenim. Este 25 februarie 2009, iar Maximilian Nicu a demarat acţiunea de obţinere a cetăţeniei române. Atmosfera în patrie e dubitativă. Ce nevoie aveam noi de ăsta, cu ce e mai bun decît Codrea? Sau decît Cociş? Şi ce mare scofală că „are” amîndouă picioarele, dacă nu străluceşte cu nici unul? Şi unde joacă? La Bayern, la Bremen, la Hamburg? Aiurea, la Hertha Berlin, o fi şi aia vreo mare echipă?! Hertha. Păi, nu vă aduceţi aminte că n-a trecut nici de Rapid, nici de Steaua? Şi, peste toate, Maximilian Nicu nu e o prospătură. E un fotbalist de 26 de ani. Unde a fost pînă acum, de ce am aflat de el atît de tîrziu?

Dacă Piţurcă şi-l doreşte cu adevărat pe Nicu, vom şti peste o săptămînă, două. Totuşi. După ani de gesturi previzibile, în care s-a acoperit de albiuri, antrenorul naţionalei îşi asumă un risc adevărat. Fiindcă naturalizarea şi includerea lui Max în echipa care va întîlni Serbia la Constanţa înseamnă o aventură. Poate e aventura de care aveam nevoie într-un moment în care marii specialişti ne dau palmă după palmă şi vor să ne demonstreze că totul e doar o chestiune de sistem.