Moţi, cultura şi culturiştii

Din Occident te întorci de regulă cu impresii puternice. Eventual cu un troller în plus, mai ales dacă ai trecut pe acolo în sezon de shopping. Cosmin Moţi s-a întors din Italia cu doi centimetri în plus de masă musculară […]

Din Occident te întorci de regulă cu impresii puternice. Eventual cu un troller în plus, mai ales dacă ai trecut pe acolo în sezon de shopping. Cosmin Moţi s-a întors din Italia cu doi centimetri în plus de masă musculară şi cu dorinţa de a juca fotbal. Pentru că la Siena a tras de fiare, dar a cam dus barca pe uscat. Iar cu mingea într-un meci oficial nu prea s-a întîlnit. Nu vom şti niciodată adevăratele motive, aşa că rămînem la misteriosul termen „neadaptare”.

Pînă la urmă, trecerea lui Moţi prin Italia nu trebuie măsurată neapărat în centimetri de muşchi acumulaţi. Fotbaliştii nu sînt culturişti, iar oameni de cultură nici atît. Dar surplusul acesta de masă activă vorbeşte despre un sistem în interiorul căruia nu improvizezi. O etapă a pregătirii la Siena a fost aceea de forţă şi probabil că dacă nu i se făcea atît de tare dor de cuibuşoarele de nebunii din Bucureşti, Moţi ar fi trecut la următorul nivel. Acolo unde ar fi avut ocazia să-şi dovedească aptitudinile de fotbalist.

Dinamo a repatriat un fundaş valoros, bucuria regăsirii fiind reciprocă. Uploadat muscular, Cosmin Rambo va regăsi peisajele cunoscute din prima divizie şi bănuim că va pune probleme şi mai mari atacanţilor adverşi. În cantonament, într-un moment de relaxare, cînd se va afla în faţa unei table goale, ar fi bine să pună mîna pe cretă şi să scrie: „În Italia nu ajunge oricine. Nu oricine ajunge în Italia este fotbalist. Nu orice fotbalist care s-a întors învins din Italia este terminat”.