Big Brother Popescu
Dinamo se simte lezată. Productiv ar fi să se simtă vizată de afirmaţiile Baciului
Dacă îi dai dreptate lui Gică Popescu, sare Dinamo. Dacă subscrii comunicatului dinamovist, înseamnă că loveşti în fostul căpitan al naţionalei. Nici una dintre părţi nu […]
Dinamo se simte lezată. Productiv ar fi să se simtă vizată de afirmaţiile Baciului
Dacă îi dai dreptate lui Gică Popescu, sare Dinamo. Dacă subscrii comunicatului dinamovist, înseamnă că loveşti în fostul căpitan al naţionalei. Nici una dintre părţi nu are nevoie de avocaţi, iar noi oricum nu profesăm ambiguităţi. Acesta e farmecul libertăţii, că poţi spune şi scrie ce gîndeşti, insensibil la tehnologia pusă în slujba supravegherii omului de tip nou. Big Brother, adică un funcţionar sereisto-sieist vătaf peste telefoane, mail-uri şi SMS-uri, e neputincios în faţa schimbului de idei. Fiindcă Gică Popescu nu a pus la cale un atentat terorist, ci doar a atras atenţia asupra unui stil de lucru.
Unele observaţii ale lui Popescu dor, iar altele sînt nedrepte. Din a doua categorie. Dinamo nu a transferat numai rebuturi în anii din urmă. Lobonţ e contraexemplul perfect. Portarul echipei naţionale se irosea într-un exil poleit cu aur. Şi nu neapărat din vina lui. La Dinamo, Loby şi-a redescoperit meseria. Sensul acesteia: bucuria de a juca, de a-ţi ajuta echipa. Plus ceva neaşteptat. Extraordinar. Şi-a recîştigat copilul. Mergem mai departe. Dorinţa de a-i reintegra pe Marius Niculae şi pe Nicolae Mitea intră în categoria pariurilor nebuneşti ale lui Cristi Borcea, dar cu un coeficient important de reuşită. Tratamentul sufletului poate cîntări uneori cît toate metodele de recuperare medicală. Nici repatrierea lui Claudiu Niculescu nu este o mişcare fundamental greşită, fiindcă în Liga I pîinea atacanţilor e mai albă decît în Bundesliga. Aţi numărat cîte goluri din lovituri libere a înscris Dinamo de la plecarea lui Claudiu? Trei. Scriem şi cu cifre. 3. Într-un an de zile. Danciu, Torje, Boştină.
Gică Popescu nu greşeşte atunci cînd atrage atenţia că parcarea lui Tamaş în campionatul lui Mitică nu e rodnică pentru Tamaş însuşi. Fostul co-lider al Generaţiei de Aur nu pretinde că Tamaş nu e bun pentru Dinamo, observă că Tamaş îşi putea propune mai mult. Antiteza „decît codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş” ascunde o formă de comoditate. Şi de laşitate. Aluzia la viaţa dezordonată a fundaşului naţionalei lui Piţurcă era inevitabilă în demonstraţie. Iar mărturia lui Piţurcă despre apetitul pentru murături al lui Gabi oferă o perspectivă culinară şi pune punct brutal discuţiei.
Probabil din delicateţe, Popescu nu aminteşte explicit de personaje gen Pape Diop, Awoa Zoa, Diakite, Diabate, Ze Kalanga. În contrapartidă, lui Gică Popescu i se reaminteşte experienţa în Groapă. Scurtă, cenuşie, contre-coeur. Ceea ce arată că nimeni nu-i perfect. Dar nu-i interzice unui om care a marcat istoria fotbalului românesc să aibă păreri critice. Inclusiv despre Dinamo. Aici ar mai fi de lucrat. Dinamo ca entitate, ca tandem, triumvirat, careu de aşi, pentagon indestructibil şi ce mai vreţi dumneavoastră trebuie să deprindă ceva foarte simplu. Să nu se mai inflameze din orice. Să se ferească de limba otrăvită a amicilor de ocazie şi să ia aminte la spusele celorlalţi. Care nu intră automat în categoria duşmanilor.