Văleu, Paleu!

Vicepreşedintele federaţiei de handbal ne-ar vrea încolonaţi şi tunşi la Osijek

Să le stea fotbalul în gît românilor şi să se califice la un Campionat Mondial cînd mă voi ruga eu la Dumnezeu! Să le fie ruşine că nu vin […]

Vicepreşedintele federaţiei de handbal ne-ar vrea încolonaţi şi tunşi la Osijek

Să le stea fotbalul în gît românilor şi să se califice la un Campionat Mondial cînd mă voi ruga eu la Dumnezeu! Să le fie ruşine că nu vin să-i susţină pe băieţi! Tunete şi fulgere! Un vînt rău bate peste noi dinspre Croaţia. Blestemul nu îi aparţine unui profet răzbunător, ale cărui merite premonitorii au fost ignorate de compatrioţii microbişti şi păgîni. Vorbele grele nu vin nici măcar din partea vreunei soţii-mamă-gospodină înşelată de consortul amorez al fotbalului. Urarea vine de la Petre Paleu.
Întrebarea care ne pune în temă. Cine este Petre Paleu şi ce i-a provocat supărarea? Cine este această persoană iute la mînie şi degrabă vărsătoare de calificări tricolore neîntrupate? Răspuns. Petre Paleu este un activ om de afaceri din Moldova, care a ajuns vicepreşedinte al Federaţiei Române de Handbal după ce un număr de ani a finanţat formaţia Fibrex Piatra Neamţ. Pentru cineva cu influenţă şi putere financiară în lumea sportului cu mingea mică, aşa cum s-a insinuat dl. Paleu, sportul cu mingea mai mare reprezintă obstacolul. Virusul. O parte importantă a înfrîngerii băieţilor lui Aihan Omer în meciul cu Ungaria pică în cîrca suporterului absent. Românul amator de fotbal. Fiinţă primitivă, nerecunoscătoare, sectară. Esenţialmente nepatrioată.

Cei care urmăresc cu o anumită frecvenţă buletinele de ştiri sportive ale televiziunilor, l-au remarcat deja pe domnul Paleu. Un tip ofensiv în cuget şi-n simţiri, cu păreri ferme despre lume, viaţă şi arbitraj. După vorbă, după port, echivalentul în handbal al lui Pinalti Ştefan din fotbal. Pinalti de semicerc. Nu începuse bine Mondialul din Croaţia şi aflasem de la domnul Pinalti Indoor că urma japca. Ştia dumnealui că gazdele, în general marile puteri ale handbalului, aveau să fie ajutate de arbitri. N-am observat asta în meciurile contra Franţei, Ungariei şi Argentinei. Dimpotrivă. Am băgat de seamă însă evoluţia inegală a colegilor lui Rudi Stănescu. Căderile fizice, blocajul psihic, superficialitatea, adică toate motivele care ne-au împins printre naţionalele de pluton ale handbalului masculin.

Supărarea lui Paleu e caraghioasă şi nocivă. Omul nu era mîhnit, ci indignat. Îi reamintim cu delicateţe că Osijek e la cîteva zeci de kilometri cu graniţa ungară, apropo de afluxul suporterilor adverşi în tribune şi de refluxul românesc, în contrapartidă. Şi încă ceva. După toate canoanele lumii libere, dragostea cu sila se cheamă tot viol. Handbalul e o activitate minunată, dar nu are priza fotbalului. La noi, nu, să nu fim ipocriţi. Oricît ar pompa presa. Apoi. Suporterii se duc unde şi cînd vor ei, indiferenţi la teme patriotice, dar foarte sensibili la scorul de pe tabelă. Şansa handbalului sînt rezultatele. Spre deosebire de fotbal, unde e dragoste oarbă cu năbădăi, la handbal vorbim despre o logodnă interesată. Ceea ce nu-i tocmai rău. În astfel de relaţii nu apar niciodată mari drame, ci doar decepţii.