Din penal, din competiţional

Dînşii nu au făcut inginerii financiare, ci adevărate opere de artă 

Niki Mitea a ajuns la Ajax pe zero dolari. Asta scrie în actele înregistrate de Dinamo. Deci Dinamo n-a primit nici un sfanţ pe unul din cele mai promiţătoare […]

Dînşii nu au făcut inginerii financiare, ci adevărate opere de artă 

Niki Mitea a ajuns la Ajax pe zero dolari. Asta scrie în actele înregistrate de Dinamo. Deci Dinamo n-a primit nici un sfanţ pe unul din cele mai promiţătoare produse ale clubului la vremea respectivă. Suma propusă de DNA în cazul Mitea este de 720.000 de dolari. Mai departe. Paul Codrea s-a transferat la Genoa pe 70.000 de dolari. Aşa scrie în actele lui Cristi Borcea. Suma reală a tranzacţiei este de 2.650.000 de dolari. O mică diferenţă. Un ciubuc de 2.580.000 de dolari plimbat ulterior prin nişte conturi din Insulele Virgine. Banilor li se pierde urma şi ajung în buzunarele celor care au aranjat ingineria. Dar de ce să-i nedreptăţim pe oamenii aceştia retrogradîndu-i la rangul de tehnocraţi ai finanţelor nemuncite? Ei sînt doctori în domeniu. Chirurgi ai transferurilor păguboase. Mai mult. Literaţi ai eludării legii. Artişti plastici ai devalizării propriilor cluburi. Ioan şi Victor Becali, George Copos, Jean Pădureanu, Cristi Borcea, Gigi Neţoiu, ba chiar Gică Popescu. Şi alţii.

Din competiţional. Asta ne recomandă destui cititori şi colegi de meserie cu experienţă mai mare. Sintagma „din competiţional” ar trebui să definească fenomenul sportiv ca atare. Abandonul poveştilor colaterale, urmat de un plonjon hotărît în fapte, în analize. Adică nu Gigi, ci echipa susţinută financiar de Gigi. Nu Copos, ci echipa de care ar fi bine să-i pese lui Copos. Şi tot aşa. Ideea nu e rea deloc, iar pe alte meleaguri e metodă de lucru. Deşi nici acolo număratul cornerelor şi al şuturilor pe poartă nu mai e ce a fost. O banalitate care trebuie spusă. Nu în România s-a inventat presa tabloidă!

Din penal ţine deocamdată locul lui din competiţional. Pînă ne vom lămuri cu adevărat cine şi cum mînăreşte banii din fotbalul nostru, daţi-ne voie să privim deopotrivă la meciuri şi la ce se întîmplă în jurul acestora. Ştiam sau bănuiam ce se întîmplă, nu stăpîneam anvergura necinstei. Sumele şi tranzacţiile reale din cele 12 cazuri anchetate de DNA constituie un puternic motiv de precauţie. Dosarele prin care mai mulţi oameni din fotbal sînt trimişi în judecată pentru milioanele deturnate din contul cluburilor în conturile personale demontează teoria cu investitorul naiv, bun şi dezinteresat din fotbal, care a intrat acolo ca să mai piardă nişte bani, doar fiindcă e sfîşiat de pasiunea pentru sportul rege. Mă laşi? Ne lăsaţi?

Aşteptînd cu încredere procesul, fie şi din simplul motiv că n-am prăduit împreună cu ei, să mai observăm ceva. Toţi cei implicaţi se consideră blindaţi în acte doveditoare ale nevinovăţiei. Nimeni nu se declară pur şi simplu nevinovat. E o nuanţă interesantă, deşi nu are valoare juridică. Aşteptăm şi celelalte nuanţe de la tribunal, cînd vom afla că dolarii aceia care au călătorit prin paradisuri fiscale se vor fi întors la club sub formă de sentimente. Atunci pricepi de ce Rapidul e o stare de spirit, a lui George Copos, desigur, şi de ce la Dinamo funcţionează atît de bine injecţia letală, cu verzişori, a lui Cristi Borcea.