Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Darurile lui Ropo şi Pulhac

Un obicei frumos şi o tentativă de reeducare. Micuţii dinamovişti au primit daruri de la cîntăreţii manelei steliste 

Ştim de foarte multe secole că nu trebuie să credem în darurile grecilor. Dar în cadourile lui Pulhac şi Ropotan putem crede? […]

marți, 16 decembrie 2008, 7:35

Un obicei frumos şi o tentativă de reeducare. Micuţii dinamovişti au primit daruri de la cîntăreţii manelei steliste 

Ştim de foarte multe secole că nu trebuie să credem în darurile grecilor. Dar în cadourile lui Pulhac şi Ropotan putem crede? De fapt, nu noi, ci copiii care le-au primit, tinerele vlăstare ale clubului Dinamo. Ce fel de mesaj li se transmite micuţilor îmbrăcaţi în canadiene roşii atunci cînd darurile de Moş Crăciun le sînt împărţite de unii care cîntau de mama focului „Steaua e numai una!”? Glumă, glumă, dar parcă prea era roş-albastră!

Puştii lui Dinamo s-au bucurat, fiindcă ei nu au ajuns la vîrsta nuanţelor. Alb, roşu, albastru. Iar roşu. Totul e foarte clar. Cresc la Dinamo, îşi închipuie că vor ajunge să joace negreşit acolo, la prima echipă, niciodată la vreun satelit, în nici un caz la echipa a doua şi că tot acolo vor cunoaşte gloria. Mental, părinţii lor probabil că deja i-au transferat la Milan şi la Real. Copiii au aflat de întîmplarea cu iz de manea, dar sînt încă atît de inocenţi încît să nu îi intereseze dacă pe Ropo îl frămîntă returul de foc al lui Dinamo sau transferul în Rusia. Sau în Ucraina. Haraşo, la alt Dinamo!

Ritualul din ajunul Sărbătorilor, cu jucători şi conducători împărţind daruri în centre de plasament ori în cămine de bătrîni, are la bază milostenia creştină. Gestul e pe cale să se banalizeze. Şi să se golească de conţinut. Să devină corvoadă. Exerciţiu obligatoriu impus de club. Ca intrarea în cantonament. Ca prezenţa obligatorie la antrenamente. Alături de Claudiu Niculescu şi Ionel Dănciulescu, nici ei nişte sfinţi de-a lungul anilor, însă doi fotbalişti esenţiali în istoria recentă dinamovistă, au participat la acţiune Ropotan şi Pulhac. N&D împreună cu R&P. Şlagărele primilor au lăsat urme în porţile adverse, ale celorlalţi au devenit subiect de film scurtmetraj nerecomandat copiilor sub 12 ani.

Bănuim că şefii din Groapă au orchestrat cu bună ştiinţă momentul şi, dacă mirosul nu ne înşală, ghicim aici know-how-ul domnului Badea. Reeducare nu prin măsuri punitive, ci prin implicare. Ideal ar fi ca şi subiecţii experimentului să fi priceput mesajul. Aţi greşit, OK, adică nu, aveţi acum şansa să înţelegeţi. Apartenenţa la un grup nu înseamnă jurăminte false. Te dovedeşti bun român cînd dimineaţa mergi la slujbă pe schelele unui bloc din Roma, iar în drum spre casă, după-amiaza, salvezi un italian de la înec. Eşti dinamovist cînd joci bine, înscrii goluri, eşti discret în viaţa particulară. Nu cînd rîzi ca proasta-n tîrg, matol, ori cînd spargi poarta cantonamentului cu un Q7. 

Comentarii (15)Adaugă comentariu

explorish (62 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 20:22

haidi, bai, iar despre asta… tot mai credeti ca au cantat „pe bune” si „din inima”?!

Andrei (4 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 21:15

Voi astia numa un lucru stiti sa face-ti.Sa pune-ti lemne pe foc.Ce a fost a fost.Din moment ce Pulhac a crescut la Dinamo , cred ca e dinamovist, parerea mea , sau dumneata ai sta la un club pentru care nu ai nici o pasiune , dar vorba aia trebuie sa avem material:).Ca de aici va luati si voi painea sa nu cumva sa muriti de foame.

milan (1 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 21:58

bv. geambasule

dinamo dinamo (1 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 22:33

Prietene ziarist afla ca esecul acestor pusti ca fotbalisti este esecul conducatorilor de cluburi ca manageri, a pseudo-gazetarilor ca adevarati ziaristi sportivi si a noastra a microbistilor ca public civilizat. Afla ca un manager adevarat urmareste in egala masura performanta si profitul financiar, un adevarat ziarist sportiv urmareste fenomenul sportiv si nu prezinta toate scarnaviile de dragul audientei si un public civilizat isi incurajea echipa si dezaproba orice comportament nesportiv si neadecvat al managerilor, fotbalistilor si al presei. In final avem tara pe care o meritam cu fotbalul pe care il meritam.

Alex (1 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 22:38

Hai, Geambasule ! Mai lasa-ne. Cred ca acum ar trebui sa se lase de fotbal Ropotan si Pulhac pentru a-ti face tie pe plac. In loc sa apreciezi gestul, tu hulesti la bucuria celor mici. Pe tine cand o sa te vedem facand un asa gest? Probabil niciodata. Esti prea ocupat ca sa scrii articole care lovesc in oameni de sarbatori. Putina decenta macar in perioada asta si gaseste si tu alt subiect despre care sa mai scrii ca asta deja este expirat. Bafta.

Spartanu (1 comentarii)  •  16 decembrie 2008, 23:29

nu conteza ce fac in viata extrasportiva. important e ce fac in teren, deoarece jucatorii englezi beau scotch de nu inteelg directia dar cand intra in tern JOACA. asta e singura diferenta. poti sa fii si gay importan e sa iti faci meseria pe tern. altceva chiar nu conteaza

seth (1 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 0:02

haraşo înseamnă „bine”
dacă voiai sa spui „hai!” trebuia sa scrii davai

nairam (8 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 9:40

pt mine ramnane nedreptatea facuta de marii manageri dinamovisti,anume de a da afara un singur jucator,dupa scandalul „maneaua”, pe goian,paradoxal si cel mai putin vinovat !
interesu`,poarta fesu !

ropp (6 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 9:57

multam pt afisare,,,,,,

abcd (1 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 15:25

Se pare ca cei din presa ca de obicei cauta doar sa inflameze spriritele, pentru ca apoi sa aiba ce scrie. Iar acest ”articolas” este doar unul din multele exemple…

cata (2 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 16:09

**

Foarte bun articolul

another4one (3 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 21:22

excelent articol, de fapt ca de obicei…. tot respectul domnule Geambasu !!!

Sabin (1 comentarii)  •  17 decembrie 2008, 23:01

Excelent articol! Demonstrează că nu „D” (echipă faţă de care am toată stima, deşi sunt fan „U” Cluj), ci staff-ul acesteia, a rămas la nivelul stalinist al sfârşitului deceniului 5, când echipa a fost înfiinţată după chipul şi asemănărea cluburilor sovieto-staliniste cu aceeaşi denumire. Şi practicile au fost la fel, dovadă că în fruntea Clubului „D” este un fost nomenclaturist miliţiano-securisto-comunist, Nicolae Badea, căruia i s-au asociat „capitaliştii” perioadei de tranziţie (analfabeţii Borcea, Turcu etc), cu larga cârdăşie a generalilor de trei bani (nu stele) de la MIRA. Ca să devină un club respectat, „D” trebuie să o rupă cu trecutul compromiţător şi să treacă la proiecte realiste, care să ajute clubul de fotbal să uite „momentele glorioase” ale meciurilor cu Nentori Tirana, Elfsborg, NEC şi cine ştie ce altă echipă islandeză, cu nume greu de pronunţat.
Îl sfătuiesc pe dl. Borcea să cumpere toate cluburile din Liga I, pe principiul „o butelie, un club”, pentru a termina cu rivalii de la Steaua, CFR, Urziceni, Rapid etc. şi a-şi asigura o victorie perpetuă a lui „D” ân campinat pe ritm de manele şi în costume de „spartani”, a căror semnificaţie le-o pot explica numai filozofi de teapa lui Lucescu senior (îmbogăţit cultural de minerii ucraineni de loa Doneţk) şi Cornel Dinu, cel mai mare „guru” al poporului român, un personaj despre a cărui moralitate nu mai trebuie să vorbim (printre altele, l-a îngropat la propriu şi la figurat pe Dobrin).
Concluzia este că staff-ul lui Dinamo ar trebui să pună burta pe carte până nu este prea târziu! Învăţătură valabilă, de altfel, şi pentru Gigi Becali, care, după cum se comportă şi procedează, se poate lua de mână cu „rivalii” de la „D”, prin intermedierea verişorilor săi, pentru care apelativul de „şacali ” este un epitet extrem de subţire.
În rest, numai de bine!

skroll (1 comentarii)  •  18 decembrie 2008, 12:36

Un articol bun, al unuia dintre putinii jurnalisti *** cel putin impartiali din Romania.
In opinia mea, chestia asta cu „iertarea prin impacare”, e un lucru bun, insa numai pentru imaginea manelarilor Pulhac si Ropo. Faptul ca ei sunt iubitori de manele si gutza este idolul lor, nu este vina nici macar a lui Porcea si Turcu, personaje pentru care am o repulsie foarte mare. Faptul ca ei sunt manelisti este rezultatul societatii in care traim. O societate plina de interlopi, de incultura, de fatarnicie si de masini bengoase. Pun pariu ca Pulhac nu a citit in viata lui o carte, dar nu asta e problema. Problema este ca ei sa joace fotbal. Pe noi asta ne intereseaza. Cand pleci de acasa de la o varsta frageda, cand stai in camine, cand pe la poarta caminului se-nvart numai bisnitari, cand la scoala treci clasa numai pentru ca vorbeste Dinu sau Badea cu profesorul, e normal sa iti placa manelele si sa faci ca toti dracii pe o manea despre steaua.
Suntem o tara in care trend-ul este sa fi manelist, si sa tii cu steaua.
Va recomand filmul „Idiocracy” pentru o privire de ansamblu a cum vor fi lucurile in viitor daca acest curent de incultura va coninua.

Livrari la domiciliu (27 comentarii)  •  29 ianuarie 2009, 19:05

foarte tare

Comentează