Excitarea la vot

Campioana este ocupanta locului al treilea. Ca de obicei, politicienii îşi lasă alegătorii în ofsaid

Ceva ciudat se petrece în România. Avem un campionat care nu poate da o campioană  decît în urma unor negocieri. Acolo să vedeţi meciuri, tactică […]

Campioana este ocupanta locului al treilea. Ca de obicei, politicienii îşi lasă alegătorii în ofsaid

Ceva ciudat se petrece în România. Avem un campionat care nu poate da o campioană  decît în urma unor negocieri. Acolo să vedeţi meciuri, tactică de joc! Cu unul sau cu doi senatori la închidere? Cu un vîrf în careul Opoziţiei sau cu două? Cine la marcaj în Cotroceni, cine în zona Palatului Victoria? Aţi înţeles că nu vorbim despre fotbal. Nu imediat. În această întrecere stranie de care depinde viitorul nostru s-au cărat genţi şi sacoşe la vedere. Nici o problemă, era stimulare pozitivă! Arbitrii au bătut penaltyuri. Şi ei fac parte din joc. S-a dat la picioare şi coatele au fost mijloc de producţie. Acesta-i specificul local.

Bizareria (sau bazareria?) vine din altă parte. Spre deosebire de fotbalul nostru cel atît de gălăgios şi fudul, bîntuit şi bănuit de jocuri de culise, intoxicat cu declaraţii hazlii şi ameninţări scabroase, cu partide bunuţe şi întîlniri greu de povestit, asaltat şi asediat de neîncredere, aşadar spre deosebire de fotbalul-fotbal, unde locul întîi e totuşi locul întîi, iar locul doi e locul doi, în virtutea unei aritmetici banale, în fotbalul politicienilor cînd se trage linie cel de pe primul loc observă că nu se poate considera campion şi că, de fapt cîştigătorul real este cel de pe locul al treilea. Nici nu mai contează cine e pe 1 şi cine pe 2, fiindcă the winner is number 3! Ahoe! Ca să fie bine şi tot românul să prospere!

Campionatul de fotbal a fost suspendat o zi pentru a face loc celeilalte întreceri, a cărei miză era o campioană pentru patru ani. Aşa cum aţi observat de la televizor, pentru asta se poartă negocieri. E ca şi cum Steaua se încoronează campioană, nu neapărat fiindcă a strîns cele mai multe puncte, iar pentru a merge în grupele Champions League are nevoie de aprobarea Unirii Urziceni. Concomitent, Dinamo sau CFR, chiar dacă fiecare ar fi acumulat puncte mai multe decît campioana desemnată, ar merge frumuşel şi la braţ în Cupa UEFA. Altfel spus, Cupa Unor Eroi Fără Anvergură.

Patetic ar fi ca în rîndurile următoare să ne exprimăm speranţa că noua guvernare şi noii parlamentari ne vor crea condiţiile să privim fotbal şi ce ne mai place nouă fără grija zilei de mîine. Rămîn sceptic măcar pînă în momentul cînd vreun prim-ministru produs al algoritmului va inaugura noul stadion naţional, iar un altul, la fel de algoritmic, va tăia panglica noii săli multifuncţionale. În aşteptarea acestor evenimente de o puternică vibraţie cetăţenească, aş puncta două ziceri antologice. Prima este observaţia prietenului Alex, care privind dezamăgirea de pe chipul locatarului Palatului Auschnit a spus că Steaua bifase al 14-lea meci fără victorie. Se întîmpla pe la ora 21 a zilei de 30 noiembrie. Cu cîteva ore mai devreme, un important om de afaceri, acţionar la un club măcar la fel de important, a declarat la ieşirea de la urne: „Mi-am excitat dreptul de vot”. Ceea ce dă şi o perspectivă erotică alegerilor. Vivat!