Hau viaţa mea!
Un mare hohot de rîs. Nimic altceva. De ce ar trebui să ne simţim oripilaţi dacă ei s-au simţit bine? De ce să fim moralişti şi pudibonzi dacă Pulhac, Ropotan şi Torje au petrecut aşa cum le place lor? Cu […]
Un mare hohot de rîs. Nimic altceva. De ce ar trebui să ne simţim oripilaţi dacă ei s-au simţit bine? De ce să fim moralişti şi pudibonzi dacă Pulhac, Ropotan şi Torje au petrecut aşa cum le place lor? Cu muzica lor, cu fetele lor de-o seară, dar şi ale altora, de-o ediţie, căci frumoasele cu talent de cameramane i-au vîndut la Libertatea cu prima ocazie. Nu ştiu dacă aţi băgat de seamă, şi la petrecere se respectă realitatea din teren. Pulhac e neobosit pe banda stîngă a canapelei, centrează cu bricheta, Torje pistonează pe flancuri şi distribuie pase lichide coechipierilor. Ca de obicei, Ropo a prins o zi mai slabă. De aceea joacă la alibi. Pe mijlocul mesei.
Să rîdem cu Pulhac, Ropotan şi Torje. Să petrecem, la naiba, viaţa e scurtă, memoria e scurtă! Şi ce dacă s-a pierdut meciul cu Braşovul, ce, ăsta era motiv să le strice băieţilor cheful de chef? Şi nu vă mai luaţi de muzica pe care o ascultă ai noştri tineri! Ce maneaua noastră! Muzica potrivită la persoana potrivită. Cînd cade secerat Ropotan parcă îl şi vezi zbierînd şi văicărindu-se pe mititelul ăla cu voce de castrat. Şi nu mai strîmbaţi din nas, ce vă închipuiaţi că ascultă alde Ropo? Van der Graaf cumva, Gentle Giant, Dream Theater? Floyd? Nu, stimabililor, ei sînt patrioţi, ei ascultă muzică românească.
Şi nu orice muzică, ci o piesă dedicată victoriilor Stelei, deoarece sînt caterincoşi. Sau poate că nu, poate că îşi defulează iubirea pentru eterna rivală. Sau poate că îi bănuim noi de gînduri, de sentimente pentru clubul acesta unde se vorbeşte pînă la exasperare despre spiritul dinamovist. Ce imagine penibilă, trei cîini care behăie!