Borcea, Moş Crăciun de coşmar

Directorul dinamovist  a început să vadă acelaşi fotbal cu lumea de rînd. Şi nu-i place ce vede

Alt Cristi Borcea. Acelaşi, de fapt, dar în vremuri de restrişte globală, fotbalistică. Echipa pierde puncte importante. Urmează măsurile de austeritate. Preşedintele executiv […]

Directorul dinamovist  a început să vadă acelaşi fotbal cu lumea de rînd. Şi nu-i place ce vede

Alt Cristi Borcea. Acelaşi, de fapt, dar în vremuri de restrişte globală, fotbalistică. Echipa pierde puncte importante. Urmează măsurile de austeritate. Preşedintele executiv al lui Dinamo le transmite jucătorilor că vor avea sărbători de coşmar dacă în ultimele două etape ale turului nu vor obţine victorii cu Braşovul şi Argeşul. Dar nu vă speriaţi! Sărbătorile de coşmar ale fotbalistului dinamovist, în general ale fotbalistului român de un anumit standard, seamănă in-cre-di-bil cu ale oamenilor de rînd. Asta înseamnă că Ropo şi Ze şi Gogu nu vor mai putea să-şi cumpere cîte un Q7 înainte de Crăciun şi un telefon bătut cu diamante în prag de An Nou. Coşmarul fotbalistului e să trăiască asemenea cetăţeanului de rînd. Să-şi cumpere haine de la Metro şi mezeluri de la Carrefour. Un sfert de porc din Obor şi bradul direct din camionul venit de la poalele Pietricicăi. Başca un Revelion de senzaţie organizat de Marean la Sectorul 5. În Dubai şi Seychelles merg doar premianţii.

La necaz, omul spune multe. De exemplu, că în vestiarul din Ştefan cel Mare zăceau banii de prime pentru victoria cu Unirea. Vestiarul doldora cu bani şi o sărăcie de fotbal, ce pricepuţi sînt băieţii aceştia să nască antiteze! Cristi Borcea este neechivoc. Cabina cîinilor alb-roşii arăta ca un El Dorado, acţionarii puseseră mînă de la mînă. După posibilităţi. Valiza cu euro, visul de veacuri al fotbalistului. Vestiarul, un tărîm unde miroase a kelen şi a bancnote tipărite de Banca Europeană. Nu mai rămînea decît ca Marius Niculae să şuteze la poartă şi nu în brazdele terenului.

Gata, puneţi-vă pofta-n cui!, transmite Borcea. În sfîrşit o reacţie normală, dincolo de povestea cu arbitrul cel mic şi corupt. Oficialul dinamovist a înţeles că nu aşa se face treaba. Nu ghiftuit înainte de serviciu. Cu burta plină nimeni nu aleargă după glorie. Sau aleargă ca Miranda, paralel cu linia de tuşă. Pe lîngă teren. Dar minune! Directorul dinamovist a observat că Ropotan nu joacă nimic. El plonjează! Cristi mai e dezamăgit de Tamaş şi Dănciulescu. În sfîrşit, deşi fumăm alte trabucuri, începem să vedem acelaşi fotbal. El, investitorul, noi, cetăţenii de coşmar ai acestei lumi mirifice, fotbalul românesc.

Cu o supărare pe termen lung a lui Borcea, Rednic şi-ar putea face iar meseria. Va antrena jucători, nu copii răsfăţaţi ai capitalismului de departament. Rednic va antrena cu sau fără lecţiile de full-contact ale lui Jean Vlădoiu, nici ele inutile fiind vorba de poame ca Ze Kalanga. Ţinînd cont de tradiţie, la prima mărgică ouată de Loby şi compania, primele vor fi deblocate, iar lecţia de morală a lui Cristi Borcea se va pierde în ceaţa care cade seara peste stadionul de lîngă Spitalul de Urgenţă. Totuşi, stimaţi acţionari, dacă priviţi bine prin termopane, îi veţi zări pe Grădinescu şi pe Băleanu cum se cocoaţă pe scara de incendiu spre postul de comentator. Nu veţi crede, ei nu sînt desprinşi dintr-un coşmar!