Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Modelul italian

Walter Zenga şi-a dus echipa pe locul 7 în Serie A şi plăteşte amenzi pentru că are gura mare

Pe Walter Zenga îl ştiţi, pe Enrico Varriale poate că nu. Totuşi, pentru publicul consumator al emisiunilor RAI dedicate fotbalului, numele […]

luni, 17 noiembrie 2008, 7:21

Walter Zenga şi-a dus echipa pe locul 7 în Serie A şi plăteşte amenzi pentru că are gura mare

Pe Walter Zenga îl ştiţi, pe Enrico Varriale poate că nu. Totuşi, pentru publicul consumator al emisiunilor RAI dedicate fotbalului, numele lui Enrico Varriale este la fel de familiar ca al fostului antrenor al Stelei şi al lui Dinamo. Cei doi au făcut recent subiectul unei polemici televizate, care a depăşit cadrul unei discuţii ascuţite între un realizator de emisiuni şi un tehnician din Serie A. Situaţie inedită, fiindcă showurile de la postul public italian au ţinută, vervă, rigoare, umor de bună factură, calităţi către care tindem şi noi.

Cearta dintre Zenga şi Varriale – în timpul căreia primul l-a acuzat pe jurnalist de incompetenţă (nimic nou sub soare!), iar cel de-al doilea i-a adus aminte fostului portiere al squdrei azzurra cum a luat golul de la Canniggia la Cupa Mondială din ’90 –  nu a rămas fără urmări. Dar totul e bine cînd se termină cu bine. Beligeranţii şi-au dat mîna ieri la Coverciano, locul acela sinonim al competenţei în fotbal. Împăcarea s-a desfăşurat în cadru festiv, cu prilejul acordării titlului de cel mai bun tehnician al sezonului trecut. Roberto Mancini a cîştigat trofeul şi s-a îmbrăţişat cu Mourinho, succesorul de la Inter. La fel au procedat Zenga cu Varriale, doar că nu aveau de împărţit nici o cupă, ci doar nişte vorbe grele la care nu se zgîrciseră nici unul, nici celălalt.

Pacea consfinţită în văzul unei legiuni întregi de antrenori first class nu a exclus amenda pe care clubul i-a aplicat-o lui Zenga. Directorul general al Cataniei, Pietro Lo Monaco, a anunţat că prietenul nostru Walter nu poate scăpa nepedepsit, pentru că a atentat la propria imagine şi, mai presus, la aceea a clubului, unul care lucrează intens la capitolul cu pricina. Şi cînd vorbim despre onorabilitatea unui club sicilian, care doreşte să impună un stil în Peninsulă, nu e de joacă.

Lo Monaco a adăugat şi cîţiva bemoli discursului său, subliniind munca aplicată a lui Zenga, rezultatele bune de pînă acum în campionat. Lucruri perfect adevărate, căci un loc 7 cu o echipă încropită, deasupra unor nume ca Fiorentina, Roma, Sampdoria, Genoa, Cagliari ori Torino, înseamnă enorm în plan sportiv. Dar care nu poate fi disociat de cel al relaţiei cu suporterii şi media, iar aici trebuie adăugat că Walter tocmai se certase şi cu tifosii Cataniei, care îl fluieraseră la un meci cîştigat în cele din urmă. Într-un final, directorul general al Cataniei i-a transmis lui Zenga să renunţe la ideea de a intra în silenzio stampa pentru că o formaţie modestă are nevoie „una certa serenita”, expresie pe care nu o vom strica prin traducere.

Dacă simţiţi nevoia să vă puneţi imaginaţia la treabă, încercaţi să refaceţi intriga cu personaje româneşti în rolurile lui Zenga, Lo Monaco şi Varriale. Am convingerea că la preşedinte veţi întîmpina unele dificultăţi. Succes!

Comentarii (32)Adaugă comentariu

GoSHo (1 comentarii)  •  17 noiembrie 2008, 19:54

Exista unul, dar e singular… Bucsaru cu MM… dar si aici e adevarat ca doar l-a mustrat… nu cred ca si pecuniar…

dan (1 comentarii)  •  17 noiembrie 2008, 20:07

asa e! ai dreptate

adi (4 comentarii)  •  17 noiembrie 2008, 20:08

interesant…. articole bine documentat deasemenea. bv

Andrei (2 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 1:06

Ai scris foarte bine!Traiesc in Italia si urmaresc de aproape fotbalul de aici.Se mai intampla si aici dar cum se comporta „oamenii de fotbal”,”patronii”din Romania este o rusine.Mentalitatea daca nu se schimba n-avem nici o sansa sa avem rezultate!

Imi place cum scrii,mereu realist!
Cu respect!

George (7 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 2:26

Daca Romania a scapat uneori din unele momente dificile ale istoriei a fost si din cauza discursului uneori ambiguu dar mai mereu motivant al conducatorilor. Insa acum, conducatorii din Romania nu mai au discurs ci ragete, exprimari primitive si nu rareori fac mai mult rau decat sa mobilizeze. Iar in fotbal, hai sa fim seriosi. Este domeniul in care in mod clar banul nu intra in rezonanta cu cultura si nici pe departe cu civilizatia. Sa fie oare de vina ca suntem doar 50% italieni ?

marian (85 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 10:54

SA-L LASAM PE VARRIALE IN AFARA DISCUTIEI. E SI EL UN TABLOID TV, CA SI ALTII DE PRIN ALTE LOCURI SI DIN TOATA LUMEA. SA-I REPROSEZI LUI WALTER ZENGA UN GOL LUAT ACUM 18 ANI … MARE TI-E GRADINA, DOAMNE ! SI, DE FAPT, NU UN REPROS A FOST, CI O IRONIE ACIDA CARE, PE DREPT CUVANT, L-A INVERSUNAT PE WALTER. CEL MAI BINE A IESIT DIN TOATA POVESTEA ASTA PRESEDINTELE CATANIEI. DISCURS SOBRU, PRECIS, ECHILIBRAT. SE PREGATESTE ERA POST-BERLUSCONI !

sportsaga (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 10:58

Adevarul e ca imaginea Cataniei e imaculata. In februarie 2007 un om a murit din cauza fanilor acestei echipe si campionatul s-a intrerupt in Italia. Deci ce sa zic, modele de educatie italienii astia.

ko (27 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 12:19

si oricum… cearta dintre ei a fost o joaca de copii pe langa certurile de la noi…

zsigodya (2 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 12:43

Chiar daca numele lui este la fel de familiar acum ca si al lui Walter Zenga, datorita mediatizarii oferite de televiziune, Varriale este si el doar un gurist, ca si tine, si-i plina lumea de ei.
Mai rar se gasesc si oameni care intr-adevar mai si fac ceva, efectiv, cum a fost si ESTE Zenga.
Iar greselile lor normal ca sunt inevitabile si e mai putin normal sa li le impute cei care nu fac nimic !

Mihail Dionis (40 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 13:35

„Cearta dintre Zenga şi Varriale – în timpul căreia primul l-a acuzat pe jurnalist de incompetenţă (nimic nou sub soare!), iar cel de-al doilea i-a adus aminte fostului portiere al squdrei azzurra cum a luat golul de la Canniggia la Cupa Mondială din ‘90”

Corb la corb nu-si scoate ochii.

Domnia ta ori nu stie despre ce e vorba, ori stie insa deformeaza cu buna stiinta faptele pentru a trage subtil spuza pe turta proprie si proverbiala.

Disputa verbala intre Zenga si Varriale isi are originile in remarca impertinenta de acum o saptamana si ceva a jurnalistului, intre altele conducator al emisiunii RAI „Sabato Sprint” dedicata esentialmente partidelor de sambata din Serie A. Zenga, fost colaborator al RAI in emisiunile sportive, nu a ajuns sa dea interviu la emisiunea lui Varriale, drept care jurnalistul s-a simtit ofensat, producand urmatoarea magarie in direct si in absenta „andrisantului”: „Zenga, non ti dimenticare che la Rai ti ha tirato fuori da un certo dimenticatoio e ti ha proposto come apprezzato opinionista” („Zenga, nu uita ca RAI te-a scos dintr-o anume uitare [in care chipurile se gasea] si te-a propus pe post de opinionist apreciat”), dupa care a batut apropoul cum ca daca Zenga e acum antrenor la Catania este si datorita functiei de datator cu parerea calificat pe care i-a oferito el.
Ca orice jurnalist de succes facil, Varriale „si sente un cazzo e mezzo” (se crede cineva mult mai important decat este in realitate) si crede ca toti trebuie sa ii dea lui raportul, ca, daca n-ar fi fost el, ceilalti aproape ca nici nu ar putea exista si ca el isi poate permite prin definitie orice.
Zenga s-a simtit pe buna dreptate ofensat de porcaria emisa in absenta lui si a profitat de a doua victorie consecutiva a Cataniei pentru a ii raspunde la „Sabato Sprint” penibilului provocator patentat (cel care i-a scos din fire si pe alti antrenori celebri gen Lippi sau Zoff — acesta din urma ajungand sa-i spuna in direct ca habar n-are de fotbal), la inceput cu o replica usor acida „nu stiam ca am ocazia sa discut in direct cu unul dintre impresarii mei pe care il salut cu acest prilej”, urmata de „Varriale, daca vrei sa spui ceva cuiva e bine sa o faci fata in fata” si „limiteaza-te la fotbal, nu te lega de cariera trecuta a altora”. Asadar nu a fost nicidecum o acuzatie de incompetenta (nu ca Varriale ar fi deosebit de competent: e elocvent ca deja vorbea de doua ori despre „tripleta lui Brienza” cu referire la partida Catania-Torino in care trei goluri fusesera intr-adevar inscrise… de Mascara, Brienza joaca de doua sezoane la Reggina dupa ce anterior a fost la Palermo) ci de o atentionare
Varriale avea replica deja pregatita „pe teava”, el incercand sa isi plaseze apropoul cu „uscita a vuoto come quella con cui ci hai fatto perdere i mondiali…” ([ai facut] „o iesire in gol precum aceea cu care ne-ai facut sa pierdem mondialul”) inca de la inceputul conversatiei, continuand apoi cu acuzatii de proasta educatie si cu deturnarea discutiei catre presupuse „amenintari” din partea lui Zenga (amenintari pe care nimeni altcineva in afara de Varriale nu le-a sesizat in ceea ce spunea Zenga).
Mai apoi, discutia a degenerat, Zenga declarand ca „nu vreau sa discut cu persoane ca dumneata” iar Varriale, nervos, atentionandu-l sa nu il mai ofenseze (desi Zenga nu spusese in mod explicit CE anume tip de persoana exclude el din partenerii de discutie), plus alte cateva picanterii nelalocul lor pe care nu le mai amintesc aici.

Ca Zenga a inceput discutia extra-fotbalistica e fara indoiala regretabil (desi perfect explicabil la nivel uman); este insa inadmisibil ca un jurnalist responsabil sa isi provoace cu impertinenta invitatii si sa aiba mentalitate de cocos pus pe harta. Varriale nu a avut nici un moment o conduita cat de cat impaciuitoare ci s-a comportat ca o tzatza din suburbii, in conditiile in care el dirija totusi o emisiune a televiziunii nationale. Varriale a utilizat televiziunea publica pentru „rezolvarea” unei chestiuni personale cu Zenga, ceea ce este absolut inadmisibil.
Este acest mod grotesc si penibil de a intelege jurnalismul ceea ce deranjeaza lumea civilizata. Urmariti comentariile italienilor si veti observa ca peste 90% ii dau dreptate lui Zenga si il incrimineaza pe Varriale. Singurii care il sustin pe Varriale sunt (se putea altfel?!) jurnalistii de aceeasi teapa cu el care isi inchipuie ca scandalul este misiunea lor cea sfanta, si ca ei sunt centrul universului.

„Directorul general al Cataniei, Pietro Lo Monaco, a anunţat că prietenul nostru Walter nu poate scăpa nepedepsit […]”

Sigur ca nu. Este vorba de jocul de politica si intrigi. Catania este in vizorul Ligii (mai mult ca reactie paranoica decat cu temei real, insa starea de fapt trebuie recunoscuta) si nu are nevoie de probleme suplimentare. Zenga a gresit ca s-a lasat antrenat intr-o discutie neprincipiala colaterala, ca a rabufnit in direct la adresa unui jurnalist care si-a permis sa il ia peste picior in absenta. Este normal ca societatea (clubul de fotbal Catania) sa se disocieze de acest tip comportamental in conditiile in care risca sa declanseze tiradele „oamenilor de bine” de la ei.
Mai deranjant e ca impotriva lui Varriale nimeni nu ia masuri, nimeni nu ii da amenda si nimeni (dintre sefi) nu ii spune ca ar fi bine sa ia o pauza.
De aceea inteleg foarte bine si simpatia manifesta pentru Varriale din prezentul articol (acel „nimic nou sub soare” e elocvent): in definitiv jurnalismul orientat catre provocare este un model mult prea viu si in presa romana, este considerat normalitate iar nu putreziciune. Sustinandu-l pe Varriale, domnia ta iti aperi propria conceptie: iata ca si la altii exista jurnalisti provocatori, iata ca si la altii jurnalismul se face asa.

Da, au si ei falitii lor.

PS @sportsaga
„In februarie 2007 un om a murit din cauza fanilor acestei echipe si campionatul s-a intrerupt in Italia.”

Pentru a fi mai precisi: inspectorul Raciti a murit din pricina unei lovituri la ficat data de portiera autovehicolului condus de un coleg politist. E adevarat ca omul de la volan era in stare de confuzie in contextul evenimentelor violente in care erau angrenati si suporteri ai Cataniei, dupa cum este adevarat ca inspectorul Raciti fusese lovit si de un elev de liceu cu o chiuveta [!] inainte de a se urca in masina.
In rest, iesirea lui Zenga (care nu este „catanez” decat de cateva luni) nu are absolut nimic de-a face cu presupusul caracter al suporterilor Cataniei.

Mihail Dionis (40 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 13:49

Evident, in textul de mai jos ar fi trebuit sa apara „oferit-o” nu „oferito”. Scuze pentru „typo”.

psycho (6 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 14:39

sa stii ca si tu esti un jurnalist asemanator cu acest varriale si tu de multe ori intepi patronii de club si faci declaratii pe care eu le vad jignitoare. in orice caz presa de la noi e sub orice critica si ziarele care ****sunt ofticate ca nu mai au acreditari la anumite formatii nu pot fi considerate presa. din moment ce eu vad pe diferite site-uri ale televiziunilor sportive articole preluate de prin „cancan” sau cine stie ce alte fituici nu cred ca mai e nevoie sa citesc chiar toate articolele, sau mai vad titluri imense care dezinformeaza si nu au legatura cu articolul, afirmatii scoase din context care la prima vedere par jignitoare ****

PODACO (3 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 15:48

Articolul nu e rau aratand o stare de fapt in fotbalul italian ,unde presedintii de cluburi au intotdeauna ultimul cuvant!Dar cuvant ferm si politicos,nu ca la noi cu alde:Becali,Borcea,Iancu,Turcu,etc.(e drept ca ultimul nu e presedint-asta mai lipsea)!Pe de alta parte comentatorii din fotbalul italian sunt foarte patimasi si uneori prost crescuti,partiali cu echipele italiene,chiar daca joaca prost si chiar obraznici!

heh (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 15:55

bun articolul… lui mihail 🙂

marian (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 16:05

sa-i aminteasca cineva lu Prunea, in ’94…ar fi nasol,
nu?

marcelinho (29 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 17:01

io zik ka e de cea mai joasa factura jurnalistica sa-i amintesti de un gol primit in 90 ka replik la o discutie, kiar dak karacterul ei depaseste statutul de discutie. de genul copiilor care zic aaa, da tu, tii minte…
dak aduceti argumente italiene ca justificari actiunilor proprii, zic k nu e bine. vad k, da la o vreme, oamenii nu mai vor scandal si bombe in fotbal. e timpul sa intelegeti si voi asta…

biskyi (3 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 17:05

Super tare! inca astept comentariul lui geambasu la ce a spus Mihail Dionis pentru ca nu cred ca e ceva ce poate cu vederea daca se respecta (lucru putin probabil :D)

victor (4 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 18:08

Bravo Mihail Dionis!! O lectie de jurnalistica data de un necunoscut pe forumul unuia dintre cei mai cunoscuti jurnalisti romani! Bine documentat, bine argumentat…adica exact asa cum nu sunt articolele din ziarele romanesti de sport. Poate asa va treziti si ne satisfaceti si noua nevoia de informatie…ca ni s-a acrit de senzational, provocare, inventii si presupuneri!

claudiu (11 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 18:29

nu ma mir prea tare de italieni, zilele astea am vazut la noi un ziarist intrebandu-l -a cata oara- pe dorinel despre cornerul din danemarca!?!

dupa cum s-au desfasurat evenimentele,cred si eu ca jurnalistul e mai vinovat,desi,culmea,inteleg ca n-a fost sanctionat de RAI. Probabil se considera ca jurnalistii au voie sa debiteze orice si oricat ,ca doar asta le e meseria, ceilalti-in speta antrenorul Zenga-merita sanctionati daca incearca sa le raspunda.

Observatorul (18 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 18:30

Alo? Domnul Geambasu? Mesteriti un raspuns pentru Dionis? Sarmanul Ziarist!

draxxer (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 18:47

Are dreptate Dionis domnule Geambasu! Am vazut imagini din emisiunea respectiva si comentatorul RAI o luase pur si simplu razna cu acuze la adresa lui Zenga. Plus din cate am inteles comentase ceva si de nevasta lui Zenga, lucru inadmisibil pentru orice barbat cu „cojones”! Din pacate nu e si cazul dvs. domnule Geambasu, care vad ca acesti „cojones” va lipsesc cu DESAVARSIRE, noi asteptand cu totii un raspuns la comentariul foarte bine pus la punct al lui Dionis! Bravo domnule Mihail Dionis! Cu inca vreo cativa ca dvs am putea sa facem si noi presa sportiva adevarata in Romania!

Barlogea (3 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 19:25

„… showurile de la postul public italian au ţinută, vervă, rigoare, umor de bună factură, calităţi către care tindem şi noi.”
HA HA HA … Ce gluma proasta

Barlogea (3 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 19:49

Intre timp am citit si eu comentariul lui Dionis si nu pot decit sa il aprob 100%. De asemenea solidaritatea asta de breasla imi aduce aminte de incidentul cu componentii nationalei de la gradina botanica din Cluj. Acei indivizi care ii haituiau pe jucatori isi merita nu doar toate injuraturile pe care le-au incasat, ci si mult mai mult decit atit. Da, cunosc eternul argument: publicul vrea sa stie. Numai ca fraza asta trebuie un pic schimbata. Obsedatii vor sa stie. ***vor sa stie. Un om normal la cap vrea sa stie ce s-a intimplat pe teren, nu ca jucatorii au jucat biliard si au sarit cu parasuta. Stiu ca am deviat de la subiect dar in esenta intimplarile sint similare. In sensul a ceea ce s-a spus un pic mai jos, corb la corb nu-si scoate ochii. ***

octa (3 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 19:56

interesant

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 22:31

Barlogea
Ai auzit de simtul umorului, de autoironie, de haz de necaz? Evident ca nu!

marian (85 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 22:47

EXCELENT (DA, EXCELENT !) MATERIALUL SCRIS DE MIHAIL DIONIS. JOS PALARIA ! NU INTELEG, INSA, DIRECTIONAREA ATACULUI IMPOTRIVA LUI CRISTIAN GEAMBASU. NU DE ALTA, DAR NE ALEGEM DREPT „TINTA” UNUL DINTRE FOARTE PUTINII ZIARISTI DE TINUTA DE LA GSP SI DIN PRESA ROMANEASCA, IN GENERAL. DE UNDE IDEEA ASTA CA L-AR FI „LUAT IN BRATE” PE VARRIALE ?! HAI SA NE CALMAM SI SA-I LASAM PE GEAMBASU SI PE DIONIS SA MAI SCRIE, CA E DE CITIT !

broasca blajina (81 comentarii)  •  18 noiembrie 2008, 23:38

niciodata nu mi s-a parut ca geambasu e un mare ziarist. insa acum iata dovada. dionis ti-a dat, prietene, o lectie de jurnalism. sa fiu in locul tau as intra in pamant de rusine.

Mihail Dionis (40 comentarii)  •  19 noiembrie 2008, 12:43

@marian
„NU INTELEG, INSA, DIRECTIONAREA ATACULUI IMPOTRIVA LUI CRISTIAN GEAMBASU.”

Evident, nu am nimic personal cu domnul Geambasu. Materialul pe care l-a publicat este insa presarat cu inexactitati [mai dau un examplu: scrie in articol ca „Walter tocmai se certase şi cu tifosii Cataniei, care îl fluieraseră la un meci cîştigat în cele din urmă” — este vorba de partida Catania-Torino de acum zece zile de la care au plecat discutiile. Zenga nu s-a certat atunci cu suporterii Cataniei ci dimpotriva, a mers impreuna cu echipa sa salute publicul dupa partida. Cele cateva fluieraturi care l-au deranjat nu ii erau adresate lui ci unor jucatori, Sardo si Sabato, care nu meritau in opinia lui Zenga un astfel de tratament — dealtfel Zenga a fost foarte bucuros ca tocmai Sabato, intrat pe finalul partidei, a inscris golul victoriei si a raspuns pe teren criticilor din tribune. Dupa partida, deranjat de aceasta data de insistentele absurde ale unor ziaristi care i-au reprosat constant ca ar fi putut obtine rezultate si mai bune la Catania, a dat o declaratie „la cald” cum ca, daca cineva nu e multumit de 18 puncte in 11 partide, el poate sa si plece de la club; din restul declaratiilor se deduce ca era deja la curent si cu ceea ce spusese Varriale. Zenga a fost tot timpul agasat de datatorii cu parerea din presa care au insinuat constant ca el nu ar fi demonstrat inca valoare de antrenor de Serie A si ca prezenta lui la Catania e o aventura de scurta durata, castigarea a doua campionate cu Steaua si Steaua Rosie Belgrad nu ar fi de ajuns sa il califice macar ca antrenor. Acestea sunt insa alte aspecte, esentialul este ca Zenga nu a fost catusi de putin in conflict cu suporterii]. Inexactitatile inseamna ori informare precara asupra faptelor (lucru condamnabil la un ziarist care se respecta), ori prezentare deliberat distorsionata a acestora (abordare si mai condamnabila).
Avand de ales intre aceste doua variante, tonul general al articolului si sugestiile pe care dl. Geambasu le plaseaza in punctele-cheie (cititorul ar trebui chipurile sa faca o analogie aproape perfecta intre situatia din Italia si cea din Romania), cunoscand si ce au spus de fapt protagonistii disputei televizate in direct (pe care dl. Geambasu afirma indirect ca a urmarit-o atunci cand mentioneaza ce acuzatii si-ar fi adus cei doi in cursul certei), balanta inclina o dezinformare facuta cu buna stiinta intr-un anumit scop. Destul de transparent, dl. Geambasu pledeaza pentru raporturi civilizate intre presa sportiva si oamenii din fotbal: fara indoiala este un deziderat cat se poate de actual si pentru Romania si nu cred ca se va gasi cineva care sa il contrazica. Articolul sugereaza insa si ca aceleasi acuzatii (subinteles: false) de incompetenta la adresa ziaristilor sportivi precum in Romania se pot auzi si in Italia. In conditiile in care intre spusele lui Zenga si acuzatiile de incompetenta se casca un hau inca mai de neumplut decat prapastia intre aceleasi spuse ale lui Zenga si perceptia declarativa a lui Varriale de „amenintari”, nu poate fi vorba de confuzie ci de deformare voita. Scopul rezulta din „quid prodest”: le serveste ziaristilor romani acuzati in precedenta de incompetenta. Daca acuzatiile presupuse ale lui Zenga sunt vorbe la cald fara importanta reala, prin analogie nici jurnalistii nostri sportivi nu ar fi acuzati pe drept.
Mai mult: prezentarea lui Varriale ca un fel de etalon al jurnalismului sportiv din peninsula este o ofensa adusa adevaratului jurnalism sportiv. El este omul cu gura mare, nu Zenga (care dealtfel spunea lucruri cu cap in emisiunile RAI). Iata cum il descrie un italian: „Varriale: un modesto giornalista della scuola di Biscardi che dovrebbe provocare molto meno e dare poche lezioni di etica.” [Biscardi e un alt prototip al omului-polemica de prost gust, are o emisiune „Il processo di Biscardi” in care niste cetateni-suporteri-opinionisti vocifereaza jumatate din timp pe teme fotbalistice, fiecare o tine pe-a lui, se crede posesorul adevarului universal si doreste sa il impuna celorlalti pe baza de decibeli; statistic li se mai intampla sa spuna si lucruri juste].
Problema esentiala este acest mod de a intelege si de a face jurnalismul cu care nu pot fi de acord.

@Cristian Geambaşu
„Barlogea
Ai auzit de simtul umorului, de autoironie, de haz de necaz? Evident ca nu!”

Pasajul care ar fi chipurile autoironic si hazliu este „showurile de la postul public italian au ţinută, vervă, rigoare, umor de bună factură, calităţi către care tindem şi noi.”
Considerat afara din context, ar putea fi interpretat si in acest mod.
Insa chiar inceputul frazei spune ca disputa verbala analizata este o „situatie inedita”. Aceasta o contrapune „situatiei obisnuite” care rezulta necesar a fi de calitate, nu un sirag de certuri intre participanti. Iar daca situatia obisnuita este sugerata a fi de calitate, este imposibil de interpretat restul frazei in sens ironic.
Restul articolului nu sustine nici el prin ceva posibilitatea ca in secventa analizata sa fie vorba de ironie.
De fapt ce ati dorit sa ironizati? televiziunile romanesti?! pe cele italienesti?! Sau a fost o scapare din condeiul virtual?

broasca blajina (81 comentarii)  •  19 noiembrie 2008, 13:17

aloooooo, domnu’ ioanitoaia!!!!!!!!!!! vreti sa va dublati tirajul? faceti bine si angajati-l pe mihai dionis.

acuma lasand gluma la o parte, domnule, ma impresionezi. scrii asa cum ar trebui sa scrie orice jurnalist. sunt curios ce profesie ai 🙂

marian (85 comentarii)  •  19 noiembrie 2008, 16:59

BUNA ZIUA, DIONIS ! ITI MULTUMESC PENTRU RASPUNSUL TAU. SPER SA TE CITESC CAT MAI DES. ESTI BUN !

Mihail Dionis (40 comentarii)  •  19 noiembrie 2008, 21:49

@Cristian Geambasu
De la articolul succesiv:
„V-ati spus parerea, mi-ati oferit lectii de documentare, de morala, de deontologie profesionala, bravo, dar ajunge. Puteti scrie oricind, oriunde, orice, la orice mare cotidian din lume. Bravo, de trei ori bravo!”

Mai inainte de aceasta replica scrisesem „Scopul interventiei mele nu a fost punerea in discutie a abilitatilor teoretice ale domniei tale de a scrie un articol bun, care sa respecte regulile jurnalismului profesionist si a carui expresivitate sa captiveze cititorii.„. Probabil ar fi trebuit sa precizez in clar si ca nu am scris comentariile pentru a face parada de talent sau pentru a ma autopropune ca editorialist la vreun ziar sportiv sau de alt gen. Nu mi-am propus nici macar sa dau domniei tale lectii de scris articole.
Asa cum deja am afirmat, daca sesizez o nepotrivire intre realitatea faptelor si reflectarea acestora intr-un articol, precizez faptele: acesta a fost rostul primar al interventiei mele. Este total nepotrivit ca ati eludat esenta mesajului pentru a va refugia intr-o ironie de gust indoielnic legata intrucatva de ceea ce au spus alti cititori ai blog-ului, nicidecum de ceea ce am spus eu. Procedeul folosit imi confirma din pacate temerile exprimate mai inainte, si anume ca genul de jurnalism bazat pe (tentativa de) intimidare a interlocutorului este inca mult prea popular. Un alt argument in acelasi sens:

„Daca imi permiti, fiindca vad ca le stii pe toate, incearca ceva mai scurt. Mai sintetizat. Asa se scrie in gazetarie.”

In acest fragment ati trecut de la pluralul de politete la singularul de familiaritate desi intre timp nu scrisesem nimic care sa justifice aceasta schimbare de adresare. As putea sa detaliez semnificatiile modificarii, insa sunt convins ca le cunoasteti suficient de bine.
Subliniez din nou ca acestea sunt comentarii de blog iar nu articole de gazetarie. Daca as fi vrut sa scriu un articol, fiti sigur ca l-as fi facut mult mai concis si mai frapant.

Pacat ca in loc sa va referiti la fondul chestiunii propuse de mine ati ales calea diversiunii catre futilitati nelegate de acesta.

Livrari la domiciliu (27 comentarii)  •  28 ianuarie 2009, 16:07

cearta dintre ei a fost o joaca de copii pe langa certurile de la noi

Comentează