Galeria emo

Aceşti suporteri nu sînt buni. Nişte stricaţi. Fluieră în biserica Adormirii Stelei. În nemaiîntîlnita lui milostenie şi îndemnat de duhul sfîntului Argăseală, patronul a decis. Aceşti bagabonţi detracaţi care muşcă mîna binefăcăăătorului trebuie înlocuiţi cu suporteri de tip nou. Din […]

Aceşti suporteri nu sînt buni. Nişte stricaţi. Fluieră în biserica Adormirii Stelei. În nemaiîntîlnita lui milostenie şi îndemnat de duhul sfîntului Argăseală, patronul a decis. Aceşti bagabonţi detracaţi care muşcă mîna binefăcăăătorului trebuie înlocuiţi cu suporteri de tip nou. Din noua generaţie. Raşi, tunşi şi frezaţi. Îmbrăcaţi regulamentar. Eleganţi, la costum, în uniformă. Încolonaţi. Fără prostii decadente în cap. Tineri cu frica celui de sus. De la lojă. Gospodari, ordonaţi, cu unghiile tăiate.

Conducerea stelistă a identificat locul în care pot fi găsite mlădiţele noii galerii. Liceele şi facultăţile patriei. Elemente curate, neîntinate de propaganda murdară din presa tonomată. De acolo, din clase şi amfiteatre, vor fi înrolaţi membrii galeriei capabile să gîdile într-un mod plăcut urechile finanţatorului. Frumos! Emoţionant! Doar că elevii şi studenţii zilelor noastre sînt un pic altfel decît îi ştie domnul G. Becali. Sînt un pic mai emo, asta dacă nu suferă şi de sindromul „altă reţea”. Iar cine nu-i emo, e rocker, cine nu-i nici emo, nici rocker e lipit cu superglue de tastatura calculatorului. Din uptown pînă în downtown, dacă ne putem exprima astfel. Iar de fotbal au auzit ca despre o ocupaţie din alt secol. A, ziceţi că îi veţi cumpăra cu bani! Încercaţi, s-ar putea să aveţi o tribună de ultraşi ai I-Pod-ului cu căştile pe urechi.