Derbyul lui Marius şi Radu
Lăcătuş şi Răducioiu au o problemă cu prezentul pentru că sînt confiscaţi de trecut
Despre doi fotbalişti adevăraţi înaintea marelui derby. Vedeţi că nu vorbim la trecut. Ar mai încăpea aici cîteva epitete despre meci care îi vor deranja pe […]
Lăcătuş şi Răducioiu au o problemă cu prezentul pentru că sînt confiscaţi de trecut
Despre doi fotbalişti adevăraţi înaintea marelui derby. Vedeţi că nu vorbim la trecut. Ar mai încăpea aici cîteva epitete despre meci care îi vor deranja pe terţi. Unic, etern, istoric. Dinamo-Steaua. Sau Steaua-Dinamo. Şi personajele ajutătoare. Marius Lăcătuş-Florin Răducioiu. Sau Răducioiu-Lăcătuş, nu ordinea enumerării contează.
De ce tocmai ei? Pentru că povestea acestor întîlniri nu poate fi rotundă fără Marius şi Radu. Pentru că dacă Dinamo-Steaua continuă să fascineze, asta li se datorează şi lor. Pentru că Lăcătuş şi Răducioiu înseamnă proiecţia peste campionate a unui meci din care s-au hrănit generaţii de microbişti. Pentru că au fost atacanţi şi ni s-a făcut un dor nebun de fotbalişti ca ei. Pentru că sînt embleme ale Stelei şi ale lui Dinamo. Pentru că riscă să rămînă embleme, aşa după cum derbyul începe să se hrănească mai mult din amintiri.
Cînd ajungi simbol, începi să ai o problemă cu prezentul. Cu cît eşti ridicat mai sus pe soclu, cu atît îţi vine mai greu să trăieşti printre semeni. Statuile, monumentele, eroii în general nu au dreptul la prezent. Rolul lor este să fie veneraţi în contul trecutului glorios. Să aibă jerbe de flori la picioare. Drama survine atunci cînd eşti contemporanul propriei nemuriri, fiindcă multe din iniţiativele pe care le ai sînt privite cu neîncredere. Fuga marş înapoi pe soclu!, par a-ţi striga toţi.
Nu întotdeauna şi nu în toate situaţiile ceilalţi poartă vina. Ciudat e că indecizia în faţa porţilor vieţii provine de la doi oameni care nu au tremurat în faţa porţii de fotbal. Niciodată! Dasaev şi Ravelli pot depune mărturie. Evident, şi aici există nuanţări. Lăcătuş a încercat mai mult decît Răducioiu, care continuă să tatoneze adolescentin. Acum e decis să meargă spre o carieră de antrenor. Coverciano, plus calificare la locul de muncă. Barcelona B, Luis Enrique, Milan, Ariedo Braida. Rămîne ca proiectul să nu fie abandonat la jumătate, cum s-a întîmplat cu impresariatul.
Lăcătuş a mers mai departe. Suficient de departe încît să priceapă că nu există compromisuri bune, ci doar umilitoare. Mai mult decît pe teren, în viaţa reală e nevoie ca adversarii să-şi ferească tibiile cînd te au în preajmă. Ce folos dacă eşti dedicat, serios şi sufletist atît timp cît eşti prizonierul unui patron capricios? Nici un proiect nu poate fi pus în aplicare din postura de instrument consumabil.
Întoarceţi-vă! Tu, Marius, şi tu, Radu! E nevoie de voi! Undeva în prezent, în carne şi oase. Pentru că ne-am plictisit de postere, DVD-uri şi bannere omagiale. Încercaţi să coborîţi din legendă, ca să puteţi intra cu adevărat în ea!