Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Testamentul lui Dobrin

Încă mai vorbim despre el, dar uitarea începe să lucreze. Încet, invizibil, parşiv. Ca apa care sapă în piatră. A trecut un an de cînd Dobrin nu mai e printre noi şi, în afara unor gesturi demonstrative, nimic nu dovedeşte […]

duminică, 26 octombrie 2008, 6:51

Încă mai vorbim despre el, dar uitarea începe să lucreze. Încet, invizibil, parşiv. Ca apa care sapă în piatră. A trecut un an de cînd Dobrin nu mai e printre noi şi, în afara unor gesturi demonstrative, nimic nu dovedeşte că din fotbalul acela al lui, frumos, romantic, curat, ar mai fi rămas ceva. A plecat repede, discret, înconjurat de tristeţea pe care o degaja chiar şi atunci cînd ne răsfăţa cu fentele lui. E condamnarea definitivă a tuturor celor care îi fac fericiţi pe alţii.

Nu ştim sigur dacă Gîscanul a intrat în legendă, poate că da, poate că e doar o figură de stil, dar e sigur că a devenit un produs de marketing. O reclamă la o marcă de bere reuşeşte nu să ne răcorească, ci să ne dea fiori reci, pentru că imaginea leit-motiv surprinde o siluetă a celui-mai-mare -fotbalist-român situată undeva la graniţa dintre hologramă şi fantomă. Fantomă care aleargă şi înscrie goluri în contul unor berici care ne vor potoli setea. Nefericită idee, pentru că în loc să comunice emoţie şi nostalgie, sportul cu pricina pare desprins dintr-un film horror ratat.

Ironie a sorţii, prin asta continuă să trăiască Gicu pe micile ecrane. A, i s-au mai dedicat nişte victorii, s-au făcut şi nişte cruci, şi nişte pomeni. Şi cam atît. Nu i-am rămas datori lui, pentru că nu pretindea recunoştinţă. Nu era nici ranchiunos, nici meschin. Nouă înşine ne-am rămas însă datori. Cît timp vom căsca gura la certurile dintre acţionarii unor mari cluburi nu vom avea timp să recuperăm testamentul fotbalistic pe care ni l-a încredinţat Dobrin.

E o moştenire care nu cere prezenţa vreunui notar, fiindcă nu se împart averi. Dar e vorba acolo de nişte comori care nu pot fi găsite nici în bănci, nici ascunse la saltea. E o lume pierdută, e fotbalul de dincolo de teroarea rezultatului. Fotbalul care miroase a gazon proaspăt strivit de crampoane, nu a conspiraţie. Fotbalul din teren, nu cel din valizele plimbate de-a lungul şi de-a latul primei divizii. E puţin?

Comentarii (24)Adaugă comentariu

hcv (2 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 19:06

mostenirea e prea „mare” pentru succesori. pacat

durden (270 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 19:25

DE ACORD CU TINE GEAMBA INSA TREBUIE CA VOI ZIARISTII SA INTELEGETI CA ACEST LUCRU DEPINDE IN PRIMUL RAND DE VOI.DACA VOI NU SCRIETI DESPRE CERTURI INTRE ACTIONARI SI BECALI SA FII SIGUR CA NOI NU VOM CERE ACEST LUCRU.ACUM INSA…NE MULTUMIM SI NOI CU CE NE DATI…

cristian alexandru (75 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 19:32

coresct…foarte corect articol…uitati-va in jur…turcu-badea-borcea, becali-argaseala-giovani, taher-copos, etc…

va rugam, stimati ziaristi, nu nu-i mai tot aratati pe acesti bisnitari veniti doar sa faca bani, nu fotbal…

in locul lor, aratati-ne imegini cu sau despre dobrin, dumitrache, dumitru, iordanescu, balaci, hagi, gica popescu, dan petrescu, etc…copii invata mult mai mult despre fotbal vazand adevaratii artisti, nu circarii astia de la conducerile cluburilor…

alb violet decand ma stiu (1 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 19:42

DOBRIN este LEGENDA, este legenda frumoasa a fotbalului romanesc. Cand spui DOBRIN automat te gandesti la fotbal, la partea sublima a acestui sport, la arta. Am 48 ani sunt din Pitesti, l-am prins pe NEA GICU in GLORIE. Stiu multe despre Nea GICU. L-am vazut contra lui Real, contra lui Kempes si Bonhoff (cu Valencia), l-am vazut in 69’cu Portugalia cand a calificat Romania la Mexico ’70. l-am vazut in 71′ cu Cehoslovacia cand a calificat Romania in primele 8 echipe ale Europei in ’72. L-am vazut intr-un meci castigat cu Steaua cand l-a scos afara pe portarul Iordache si arbitru nu stia ce sa faca. Lita Dumitru si-a dat jos tricoul si a intrat in poarta pana sa vina de pe banca Tete Moraru. CE VREMURI AM APUCAT. Il vedeam la antrenamente prin ’78-’79 cand era cu spatele la poarta si ii spunea lui Moiceanu sa iasa din ofsaide ca nu-i da mingea, iar Moiceanu ii spunea ca de unde stie ca e cu spatele la el. L-am vazut la un meci cu ASA cand l-a depasit pe Paslaru saltan mingea pe spate si peste amandoi ( cum a incercat Adamec in Mexico ’70 cu Mocanu) cu mentiune ca lui Gicu i-a reusit , Paslaru strangandu-i mana. Ce stiu pustii asta din ziua de azi. Amintiri, amintiri si cate si mai cate….

jan (25 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 19:46

ai perfecta dreptate totusi argesul nu la uitat si unele zone ale romaniei sper sai se faca statuie la stadion

raison (29 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 20:30

DOBRIN nu putea lasa vreun testament din simplul motiv ca nici el insusi nu isi putea explica ce putea face pe teren in unele momente…Mostenire nu,dar a lasat acel fior pe care-l simtim toti cei care l-am vazut macar odata ,iar din acel moment,de cate ori intram pe un stadion,mai intai inchidem ochii si-L revedem pe EL desenand cu eleganta traseele poeziei pe gazon…

jack (5 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 21:12

ba terminati cu articolele ****:| a murit Dumnezeu sa il ierte si gata … ce tot mai facem articole de dimensiuni epice cu un jucator ucis de regimul comunist?

jack (5 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 21:13

pana la urma el acolo unde este s-ar bucura mai tare sa vada o scoala de juniori cu adevarat eficienta …de unde sa iasa unul si mai bun decat el:)

florin (9 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 21:25

o valoare pe care voi ziaristi ar trebui sa o folositi atunci cand isi dau cu parerea despre fotbal tot felul de bisnitari, ciobanasi(ca *** nu pot sa zic ca n-a avut taica-su incredere in el sa il lase sa aiba grija de oi), instalatori, gineri de demnitari comunisti si alti parveniti care daca au facut bani cum au facut, au impresia ca pot cumpara priceperea in fotbal. insa voi promovati aceste nulitati, in detrimentul celor care au acest drept, sa se vorbeasca dspre ei, in special DOBRIN, CARE A FACUT CA FOTBALIST cat toata ,, generatia de aur” a voastra.

costi (2 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 22:25

cluaza de sefialitate.

exemplu : ziarist de sport scrie articol de scandal – seful aproba petru ca se vinde – ziaristul face seful fericit deci si ziaristul e fericit . seful ziaristului merge la patronul ziarului si ii demonstreaza ca articolul de scandal a crescut vanzarile si patronul ziarului spune da .
in caz contrar aplicati cate un NU in fata fiecarui verb din fraza de mai sus .

speram ca vom avea ziaristi care sa aiba puterea sa scrie sincer indiferent ca sefului nu ii va fi pe plac . sa scrie seful daca nu ii convine , dar sefii nu mai muncesc in romania pentru ca sunt sefi !

florin (2 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 23:05

frumos articol, felicitari autorului pentru readucerea in prim plan a unui fotbalist glorios si a unui om de caracter, linistit, fara patima si orgolii meschine. de asemenea mi-a placut si crampeiele de amintiri relatate de un cititor din pitesti cu nickul „alb-violet de cand ma stiu”

dadan (10 comentarii)  •  26 octombrie 2008, 23:21

Azi dimineata, un tanar de vreo 25 de ani, care nu l-a vazut niciodata jucand pe Dobrin, intreba paznicul cimitirului din Trivale unde e mormantul Gascanului, ca sa-i aprinda o lumanare. Dobrin e etern.

nic (2 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 2:09

Domnule Geambasu va rog din suflet incercati sa scrieti despre sport nu despre „nimeni”. Fotbalul, tenisul, handbalul si alte sporturi sunt mult mai importante decat oierul, muc cel mic si altii ca ei.

eu (2 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 10:02

Nu o sa mai apucam sa vedem inca un Dobrin, sau un Hagi. Dobrin a fost, este si va ramine un magician al balonului, un adevarat exemplu pt. copii. Era ceva de vis, magnific, i-a umilit si uimit pe cei de la Real Madrid. e posibil sa vina un presedinte de club, nu orice club ci REAL Madrid, Santiago bernabeu sal ia la club pe acest cel mai mare fotbalist roman din toate timpurile. A fost si un om de mare caracter mai ales dupa ce a patit la Mondialul din 1970, din cauza gastii de la Dinamo. Va dati seama cum era daca Dobrin juca in Mexic?? Ii umilea pe toti, ridica tribunele in picioare cu tehnica si fantezia lui. Lucescu si compania ar fi trebuit sa-i pupe picioarele…Dar unii oameni ca ei nici in ziua de azi nu-s in stare sa recunoasca sublimul. Sa ne traiesti Maestre !!! Ne vei ramine pe veci in sufletele si amintirile noastre Te vom iubi mereu si te vom pomeni la copii si nepoti!!

mihai_v (1 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 10:25

Jos palaria!!! Bravo Geamabasule!

cioco pitesteanu (5 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 10:39

intr-adevar Dobrin simbolizeaza romantismul pur al fotbalului romanesc! niciodata n-a luat macar un cartonas galben,nu s-a certat pe teren cu nimeni doar dojenea bland,iar singura data cand l-a iritat un arbitru a fost in vara lui ’79 cand ia spus lui anderco (arbitrul de casa al militenilor) sa fluiere finalul ,ca de nu, va mai marca un gol,ceea ce s-a si-ntamplat!cel putin in constiinta suporterilor de fotbal a intrat in legenda! cat timp va exista fotbalul,va exista DOBRIN! vorba tribulei ” ce ne facem oameni buni cu acest Dobrin / de ascunde mingea de n-o mai gasim”! inchei spunandu-va mama mare cand reaia/tot cu Argesul tinea!

explorish (62 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 11:16

uitarea a inceput sa lucreze de mult, de vreo 10 ani.
mie imi place reclama aia. mie mi se pare ca e mai mult la cupa romaniei decat la bere. eu asta am retinut 🙂

TURISTUL (3 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 12:10

AI PUNCTAT BINE D-NULE GEAMBASU.D-NUL GICU DOBRIN A FOST UN MARE OM.
IATA CE TE ROG EU D-NULE GEAMBASU SI INCLIN SA CRED CA MULTI GANDESC LA FEL;AS VREA SA NUMAI SCRIETI DE CEI CARE AU INGROPAT FOTBALUL ROMANESC ,SA NUMAI SCRIETI DESPRE ACEI OAMNEI CARE NU AU PRINCIPII.DVS. AI STITI MAI BINE.
MULT RESPECT !

Pt. Raison (1 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 13:21

Raison, excelent comentariu!
Domnule Geambasu, excelent articol!
Felicitari amandurora!

oscar (15 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 14:10

cei care l-au vazut jucand in mod sigur nu il vor uita. il au toti in inima, chiar daca nu ajung la mormantul lui cu o floare sau o lumanare. din pacate oamenii sunt muritori, dar nimeni nu dispare definitiv. fiecare mort are loc in amintirile cuiva. dobrin se poate considera fericit acolo unde e, pentru ca e prezent in amintirile multor traitori. si nu cred ca vei gasi pe cineva sa ii conteste axcelente calitati fotbalistice si de caracter

sut bara gol (4 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 16:11

dobrin brazilia 2-0

bebe (15 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 16:37

IN PRIMUL RAND A FOST UN OM DEOSEBIT ,UN MARE CARACTER ,SI DUPA UMILA MEA PARERE CEL MAI MARE FOTBALIST PE CARE L-AU AVUT ROMANII,VORBA LUI IOAN CHIRILA INTR-O CARTE DEDICATA MARELUI DOBRIN,EL ESTE PESTE TOTI ,EL A FOST UN ARTIST ,UN MAGICIAN AL GAZONULUI,NICI NU AR TREBUI INTRODUS IN TOPURI,EL DEASUPRA SI RESTUL ,CA SA NU MAI COMPARAM CU CE VEDEM ASTAZI.

anonim(ptr. tine!) (210 comentarii)  •  27 octombrie 2008, 18:07

pentru Bebe si altii: este adevarat ca despre morti numai de bine! dar, cati ani ai amice? Dobrin in teren a fost genial, dar in afara lui zero! da, da… venea baut la antrenamente si chiar jocuri, pierdea noptile la pocher si remi, fura in cantomamente din buzunarele COLEGILOR, se antrena in dorul leli, fuma ca un turc…..dar totul i se permitea pentru ca genial in teren! Asta ti-o spune un fost jucator, coleg si la nationala de cateva ori, adversar de multe ori, care l-a stimat in teren. Mai trebuie canonizat…lasati-l sa se ohihneasca!

gabi petre (35 comentarii)  •  28 octombrie 2008, 0:08

Dobrin a fost mare, mult mai mare decat altii, pt. ca fotbalul pt. el era o placere. Imi aduc aminte de primul meci pe care l-am vazut pe un stadion, copil de 9 ani fiind, in Trivale, cu Olimpia Satu-Mare, si m-a fascinat un jucator in tricou alb, cu nr.10: era Gicu Dobrin cum mi-a spus tata… Am vazut multi jucatori mari la viata mea, pe stadion: Craiova Maxima, Steaua care avea sa castige CCE, Dinamo semifinalista din CCE ’84 si cea creata de Lucescu, dar niciunul nu m-a fascinat ca acel jucator cu nr. 10, in tricou alb, care ridica tribunele in picioare. Iti multumim nea Gicu pt. ce ai facut pt. Pitesti!

Comentează