Un abandon Rapid

Un paradox. În timp ce Rapid nu ştie cum să scape de Peseiro, George Copos şi Fathi Taher par să nu mai ştie cum să scape de Rapid. Criza mondială i-a scos lui Copos şi iachtingul din priorităţi. Acum lucrează […]

Un paradox. În timp ce Rapid nu ştie cum să scape de Peseiro, George Copos şi Fathi Taher par să nu mai ştie cum să scape de Rapid. Criza mondială i-a scos lui Copos şi iachtingul din priorităţi. Acum lucrează sau se face că lucrează undeva în Austria, cu o echipă de arhitecţi. Care, spre deosebire de una de fotbal, propune proiecte, nu le distruge. Celălalt, Taher adică, se află într-o binemeritată vacanţă în Arabia Saudită. De ce binemeritată? Aşa, pentru că a supravieţuit intifadei unor suporteri mai nervoşi din Grant.

Copos, fost campion absolut al ambiguităţilor, a spus răspicat: „Nu vreau să mai aud de Rapid! Exclud ideea de a reveni în club!” Ciudat, nu ştiam ca dumnealui să fi plecat, auzisem că ar fi cedat mai multe acţiuni. Nici concediul lui Taher nu convinge. E posibil ca în cazul lui să fie vorba de o repliere. Păcătos fotbalul ăsta, mai complicat şi mai parşiv decît toate afacerile la un loc, cu sau fără Stat în peisaj. Dar mai bine cu Statul.

Din exterior se vede că Taher şi Copos au abandonat echipa. Nu se ştie în ce ordine. Nu ştim nici în cîte procente. Nu ştim foarte multe din lucrurile care se petrec la Rapid. Iar atunci cînd nu ştii, începi şi faci presupuneri. S-a finalizat, într-adevăr, tranzacţia financiară prin care pachetul majoritar de acţiuni ar fi fost preluat de omul de afaceri iordanian de la omologul român? Dacă nu, înseamnă că Taher a plecat în vacanţă ca să mediteze dacă mai merită să pompeze atîţia bani într-o activitate unde te vezi mult la televizor. Dar te vezi şi cum eşti înjurat şi bătut cu pietre de galerie. În această ipoteză, nea George ar avea în braţe o afacere pe care nu şi-o mai doreşte şi de care voia mai demult să scape.

Mai rămîne domnul Copos cu nişte sume de transfer ale căror scadenţe se apropie. Şi cu o echipă în derivă, antrenată de un compatriot al lui Magellan al cărui scop în viaţă nu este să descopere noi teritorii, ci să-şi salte leafa compensatorie. Nici o echipă nu îşi poate purta singură de grijă aşa cum ar dori cei doi patroni brusc dezgustaţi de fotbal. Astfel, apare o diferenţă fundamentală între Rapid şi celelalte cluburi mari din România. Patronul Stelei şi cel al CFR-ului, la fel ca acţionarii dinamovişti, comit şi ei greşeli, aduc şi ei jucători de mîna a doua, vorbesc uneori mai mult decît e cazul. Dar nu-şi lasă baltă echipa niciodată! L-aţi văzut vreodată pe Tică Dănilescu parînd lovituri ca Zotta sau ca Nae Manea? Şefii stelişti şi dinamovişti pot fi acuzaţi de prea mare implicare, la Rapid funcţionează un abandon ipocrit. În faţa căruia suporterii, mai mult sau mai puţin aristocraţi, au mîinile legate.