Tupeul lui Marica

Naţionala nu trebuie să se transforme într-o instituţie filantropică, unde se tratează fotbaliştii emotivi

Ciprian Marica are mai mult păr şi mai mult tupeu decît Gabi Mureşan. Acestea sînt două adevăruri incontestabile. Alt adevăr incomod, la fel de incomod ca […]

Naţionala nu trebuie să se transforme într-o instituţie filantropică, unde se tratează fotbaliştii emotivi

Ciprian Marica are mai mult păr şi mai mult tupeu decît Gabi Mureşan. Acestea sînt două adevăruri incontestabile. Alt adevăr incomod, la fel de incomod ca Franţa domenechiană, este acela că atacantul numit Ciprian Marica n-a produs nimic în meciul de la Constanţa, cu excepţia unui şut peste transversală. S-a zbătut, a alergat de colo-colo printre Abidal şi Boumsong, dar nu a fost un pericol pentru poarta adversă. În fişa postului unui vîrf de atac stă scris că trebuie să dea goluri. Iar el nu a dat. Se întîmplă, veţi spune. Da. Nici un atacant din această lume crudă a fotbalului nu înscrie goluri în toate meciurile, dar Marica nu a mai reuşit asta pentru naţională de la amicalul cu Rusia, din 26 martie 2008. Are 26 de selecţii şi 8 goluri marcate. Randament 30%.

Jucătorul lui Stuttgart ne-a informat că ar trebui să fim fericiţi pentru punctul ciupit Franţei, fiindcă nu sîntem o superputere. Atît am putut, zice Ciprian, dar pe tonul acela arţăgos, de contraatac, adică mai lăsaţi-ne, dom’le, în pace, ce tot vreţi de la noi, ne-am zbenguit la antrenamente pe nisip, ne-am hîrjonit cu căţeii, am clătinat maşina sponsorului franco-dacic cu Piţurcă la volan, cu tot, dar acum, gata, coborîm cu picioarele pe pămînt, ne întoarcem la mediocritatea noastră lustruită! Alţii nu aveţi, mulţumiţi-vă cu puţin, ca noi!

E posibil să fim aspri cu Marica. Să nu înţelegem că traversează o perioadă dificilă. La club o situaţie delicată, la naţională o lipsă de productivitate vecină cu a economiei româneşti. Nu acum un secol se auzise ceva şi despre probleme sentimentale. Toate acestea compun imaginea de moment a unui fotbalist. Iar momentul nu e de partea lui Marica. În ipoteza că echipa României nu s-a reprofilat într-o instituţie caritabilă, Marica nu ar trebui să se mai regăsească printre selecţionaţi. O vreme, pînă cînd va fi cel pe care-l ştiam cînd a plecat de la Dinamo. Cel antrenat de Mircea Lucescu la Şahtior. Pentru că nu putem pretinde o naţională puternică populată cu oameni ieşiţi din formă. Valabil şi în cazul lui Cociş. Pentru că a te agita pe teren nu este sinonim cu a-ţi face treaba.

Ciprian Marica are mai mult tupeu şi mai mult păr decît Gabi Mureşan. Şi uite cum despre marele zero jucat de Ciprian nu mai vorbeşte nimeni, iar despre o eroare de plasament inventată – Chivu era dator de fapt să închidă la faza golului reuşit de Ribery – se construiesc scenarii autocritice. Iar Mureşan se transformă în erou negativ. Păi ce, aia a fost centrare la Mutu?