Hagi, regele Internetului

Site-ul FIFA reia o discuţie veche. Ce preferăm, fotbalişti-fotbalişti sau fotbalişti-artişti? Hagi sau Stoicikov? Aceasta e întrebarea pusă de site-ul FIFA.com. Începem invers, cu o concluzie. Internauţii români sînt mult mai activi decît omologii bulgari. Dorul nostru de a naviga […]

Site-ul FIFA reia o discuţie veche. Ce preferăm, fotbalişti-fotbalişti sau fotbalişti-artişti?
Hagi sau Stoicikov? Aceasta e întrebarea pusă de site-ul FIFA.com. Începem invers, cu o concluzie. Internauţii români sînt mult mai activi decît omologii bulgari. Dorul nostru de a naviga se simte şi la turoperatorii de turism, şi pe net. Avem mai multe calculatoare, mai mulţi utilizatori de Internet (7,5 milioane de români utilizează net-ul, în vreme ce bulgarii răspund cu doar 2,5 milioane), mai mult timp liber. Paradoxal, mai mulţi bani. Sau poate că mămăliga explodează mai uşor decît prazul. Nu vom şti decît în urma unui alt experiment al mileniului, cînd particule de mălai se vor ciocni la viteze luminice cu atomi de praz.

Un maliţios observa că administratorul site-ului de la FIFA şi-a atins scopul, a făcut trafic. Vezi Doamne, nu dezbaterea în sine ar fi contat, ci numărul de postări. Posibil, dar era oricum un subiect. Nu au răspuns doar români şi bulgari. Există mesaje din Iran şi din Irlanda, din State şi din Turcia, din Irak şi din Fidji. Nu vă lăsaţi totuşi înşelaţi! Sîntem peste tot acasă. Majoritatea covîrşitoare a reacţiilor vin de la românii din ţările amintite, oameni pe care viaţa i-a dus care-ncotro, dar care reacţionează la teme universale precum Hagi sau Stoicikov, Barak ori McCain, Băse sau Tări, Răduleasca ori Andreea?

Curios pentru ce ştim noi despre sentimentul patriotic, destui vecini de la sud de Dunăre au votat pentru Gică, deci împotriva lui Hristo. Am învăţat la şcoală că ai noştri sînt cei mai buni şi dacă nu sînt cei mai buni, că sîntem cei mai talentaţi, cei mai inteligenţi. Ni s-a mai spus că am învins în războaie pe care le-am pierdut. Dar acesta e un război pe care l-am cîştigat. Clar, la scor. A big vote for Hagi!, exclamă FIFA.com. Un vot uriaş pentru Gică al nostru! E voinţa maselor largi populare şi microbiste de pe întreg cuprinsul planetei.

Asta nu înseamnă că au dreptate. Stoicikov a cîştigat Ballon d’Or în ’94, cel mai preţios trofeu individual la care poate aspira un fotbalist. Iar asta e dincolo de postul pe care au evoluat cei doi. Vîrf-stînga bulgarul, conducător de joc românul. Hristo era vedetă în formaţia de vedete a Barcelonei antrenate de Johan Cruyff, Hagi nu era titular decît uneori. Aceeaşi poveste ca la Real Madrid. Hagi punctează decisiv la impresia artistică, categorie la care memoria funcţionează invers. Momentele de referinţă din cariera lui Hagi au urcat la rang de legende. Rose Bowl, Columbia, Argentina.

Stoicikov a fost şi a rămas un nesuferit. Cu alţii şi cu ai lui. Dar performanţele lui fotbalistice au fost peste ale lui Hagi. Stoicikov şi-a dus naţionala spre medalia de bronz a Mondialului din America, a participat la aventura Barcelonei lui Cruyff, încheiată cu patru titluri consecutive în Primera şi o Cupă a Campionilor în ’92. Hagi a strălucit doar în Turcia. Stoicikov a produs rezultate mari, Hagi a impresionat în absolut. Stoicikov a făcut puncte, a fost golgeter, Hagi a înscris goluri producînd emoţie. Ceea ce nu se măsoară în trofee.