Metamorfoza unui premiu

Tirania televiziunii desfiinţează exact premiul care definea cariera celui mai bun gazetar sportiv român

Ştirea seacă. Premiile „Ioan Chirilă” au ajuns la a patra ediţie. Ştirea nuanţată şi transformată în opinie. Premiile sînt foarte tinere, dar într-un mod foarte gazetăresc […]

Tirania televiziunii desfiinţează exact premiul care definea cariera celui mai bun gazetar sportiv român

Ştirea seacă. Premiile „Ioan Chirilă” au ajuns la a patra ediţie. Ştirea nuanţată şi transformată în opinie. Premiile sînt foarte tinere, dar într-un mod foarte gazetăresc au cîştigat şi în tradiţie, şi în notorietate. Timpul curge altfel în meseria asta. Repede, nemilos. Nea Vanea însuşi a achitat preţul neliniştii mai repede decît trebuia. În loc să ne spună poveşti despre continentele dispărute ale sportului, a rămas o hologramă care ne cheamă în fiecare an la un ritual. Perfectibil. Un joc pe care îl accepţi sau nu. Ar fi fost culmea ca oamenii nominalizaţi să nu fie bîntuiţi de orgolii tocmai în cazul acesta special în care patronul spiritual al competiţiei era un munte de orgoliu. Jurnalismul nu-i o profesie pentru practicanţii modestiei.

Am primit mail-ul care anunţa noua ediţie a Galei. Un titlu frumos: „Gazetarii preiau flacăra olimpică”. Am citit şi am simţit că lipseşte ceva. Ia să vedem. Cel mai bun ziarist, cel mai bun reporter, cel mai bun fotoreporter, comentatorul TV al anului, cea mai bună voce radiofonică, premiul special pentru carte. OK. Şi cel mai bun analist-comentator. Hm, asta ce mai e? E în loc de cel mai bun editorialist? Nu se poate, sună a altceva. E pentru cei mai buni editorialişti de la talk-showuri? Dar unde sînt editorialiştii-editorialişti, cei care duc mai departe meseria lui Ioan Chirilă? Fiindcă nea Vanea asta era, un mare scriitor de editoriale. El nu a fost niciodată „analist-comentator”. Putea fi şi asta, dar nu şi-a dorit.

Premiile „Ioan Chirilă” s-au aliniat timpului. Tirania televiziunii desfiinţează exact premiul care definea cariera celui mai bun gazetar sportiv român. O spun detaşat, uşor amuzat şi puţin nostalgic, pentru că anul trecut am cîştigat premiul care nu mai e. Sînt la fel de amuzat şi din cauză că nu mă simt deloc analist-comentator, deşi îmi petrec mult timp la
o masă, într-un studio TV.