Ţîfna lui Forminte

Antrenorul lotului feminin de gimnastică ne ceartă că n-am făcut sport

După ce i-a dat cîteva smetii lui „nea Ion” Bela Karoly, Nicolae Forminte ne-a informat că şi-a îndeplinit misiunea. Cu aerul acela de mucenic al bîrnei din ochiul altuia. […]

Antrenorul lotului feminin de gimnastică ne ceartă că n-am făcut sport

După ce i-a dat cîteva smetii lui „nea Ion” Bela Karoly, Nicolae Forminte ne-a informat că şi-a îndeplinit misiunea. Cu aerul acela de mucenic al bîrnei din ochiul altuia. Dacă nu ştiaţi, aflaţi că misiunea dlui. N. Forminte a fost menţinerea pe linia de plutire a gimnasticii feminine româneşti.  Numai că printre mari campioni cu discurs sincer şi calm, antrenorul fetelor părea cam agitat. Alina Dumitru, Georgeta Andrunache şi Sandra Izbaşa au povestit în cuvinte simple cum poţi deveni campion. Ce simţi atunci, în focul bătăliei, şi cum se vede viaţa de după imn şi catarg. În timp ce îşi supraveghea fiul să nu dispară în mulţime, Mihai Covaliu a observat că băieţii au rămas încă o dată în urma fetelor.

Ţîfna lui Forminte a fost cu atît mai nepotrivită cu cît episodul se desfăşura în sala de aşteptare a aeroportului Otopeni. Lume adunată ciopor să-i întîmpine pe sportivii întorşi de la Beijing. Erau acolo campioni şi rude de campioni. Oficiali, băgători în seamă, profitori, atîrnători. Şi presă cît cuprinde. Televiziuni şi ziare. Reporteri şi cameramani. În astfel de momente, se formulează tot soiul de întrebări banale, însoţite de cele mai multe ori de răspunsuri pe măsură.

Un coleg de la Antena 3 a avut ideea să treacă de convenienţe şi a remarcat că poate bronzul gimnastelor nu se ridică la nivelul aşteptării românilor, obişnuiţi cu medalii mai strălucitoare. „Dumneata ai făcut sport?”, a despicat văzduhul răspunsul-întrebare al tehnicianului de vreme rea. Răspunsul-răspuns al reporterului a fost sincer: „Nu”. Privirea lui Forminte s-a luminat, iar el, preţ de o clipă, nu s-a mai simţit vînat de comparaţia cu Belu şi Bitang. Păi de-aia nu înţelegeţi, n-aveţi cum, a observat triumfător dom’ profesor. Şi l-a certat pe îndrăzneţ. De fapt el ne certa pe noi toţi, cei care în loc de eroism au mirosit mediocritate.

N. Forminte nu-i singurul care îşi închipuie că un bun reporter de război e musai să fi absolvit West Point, că despre muzică nu pot discuta decît compozitorii, că tablourile nu pot fi admirate în cunoştinţă de cauză decît de pictori, că filmele trebuie cîntărite numai şi numai de regizori, iar exerciţiile de gimnastică sînt accesibile doar celor care au absolvit facultatea de tumbe. Nu ne simţim datori a-i explica lui Nicolae Forminte la cîte ore de educaţie fizică am participat, de cîte ori am dat cu piciorul în minge şi cîţi ani de alergări am pierdut stînd ca fraierii prin sesiuni. Şi nu îl întrebăm nici care-i ultima carte pe care a citit-o. L-am fi întrebat care e rolul dumnealui în viitorul gimnasticii româneşti, dar ne-a răspuns deja. Preşedintele federaţiei hotărăşte. Dînsul se supune. Asta ar fi diferenţa dintre el şi „nea Ion” Bela Karoly, care şi-a luat lumea în cap cînd hotărau alţii în locul lui.