Amintiri despre viitor. Cu turci

Steaua stă bine la palmares, dar prezentul se antrenează pe Ali Sami Yen. Aferim!

Stadion Steaua, 05.04.1989. Arbitru: Vitor Manuel Fernandes Correia (Portugalia). Spectatori: 25.000. Vreme frumoasă, gazon excelent, lume îmbrăcată prost şi flămîndă de fotbal, flămîndă în general, deci […]

Steaua stă bine la palmares, dar prezentul se antrenează pe Ali Sami Yen. Aferim!

Stadion Steaua, 05.04.1989. Arbitru: Vitor Manuel Fernandes Correia (Portugalia). Spectatori: 25.000. Vreme frumoasă, gazon excelent, lume îmbrăcată prost şi flămîndă de fotbal, flămîndă în general, deci comunism la crepuscul. Plus o echipă care azi sună neverosimil. Ascultaţi aici: Lung – Dan Petrescu, Bumbescu, Iovan, Ungureanu (Balint) – Ilie Dumitrescu, Tudorel Stoica, Rotariu, Hagi – Lăcătuş (Bălan), Piţurcă.

În concluzie, Steaua-Galatasaray 4-0. Marcatori, Hagi, Ilie Dumitrescu, Balint, Dan Petrescu. Scorul sună la fel de extraterestru, ca şi echipa antrenată pe atunci de Puiu Iordănescu şi Ţiţi Dumitriu. Tot pe atunci, aproape orice formaţie românească făcea spectacol cu rivalele din Turcia. Iar Steaua nu era deloc orice echipă. Cîştigase cu trei ani înainte Cupa Campionilor, iar întîlnirea cu Galata îi deschidea drumul spre finala cu Milanul legendar. Cu Van Basten şi Gullit în rol de călăi galactici, pe cînd galacticii nu-şi inventaseră buletin de Madrid.

Gata cu amintirile! Au şi ele rolul lor, dar ce-i prea mult strică. Nostalgia nu ajută la nimic acum. Mai ales că peisajul s-a schimbat dramatic, iar Marius Lăcătuş întîlneşte un adversar dintr-o ţară în care s-au pompat bani şi pasiune. O ţară semifinalistă la Euro 2008, medaliată cu bronz la Mondialul din 2002. Galata însăşi şi-a pus între timp pe blazon nişte trofee continentale, toate cu sudoare şi talent românesc la rădăcină. Hagi şi Lucescu practică optimismul şi susţin că Steaua pleacă la drum cu şanse mari de calificare. E dificil, dar mai ales nepopular să-i contrazici. Credeţi că ei nu ştiu că Harry Kewell s-a transferat la Cim Bom în vara asta? Că au uitat de Shabani Nonda, de Mehmet Topal, de Fernando Meira? Cum să-l ignore nea Mircea pe Umit Karan, una din creaţiile sale bosforeice?
Vreţi să citim şi lista de achiziţii a steliştilor? Să începem cu Tiago nu mai ştiu cum sau cu Arthuro cel cu spatele la poartă? Stop, acest articol nu îşi propune să inducă depresii, ci să caute elemente de sprijin. Ne e teamă să spunem, e groasă rău cu Galata!

Primul semn bun, Goian reintră în peisaj. Nu la iniţiativa antrenorului Lăcătuş, nici a antrenorului lui Lăcătuş, ci a lui Piţurcă. Cu Goe în centrul defensivei proprii şi în mijlocul celei turce se mai schimbă cîte ceva. Acum e important ca Dayro să facă mai mult decît să iuţească jocul, poate că tot acum n-ar strica o privire mai atentă către banca de rezerve. Am propune cu timiditate două nume de acolo, chiar dacă noi nu băgăm bani în fotbal: Neaga şi Vali Badea. Presupunînd că vorbim cu toţii despre fotbaliştii care au semnat în trecutul apropiat nişte calificări ale Stelei.