Giovani Cattani

Începe lupta împotriva Mafiei din fotbal. În rolul principal Ioan Becali, fost Scarface

Taberele au rămas aceleaşi, personajele au mai adunat cîteva fire de păr alb la tîmple. Cavalerii templieri şi grizonaţi ai meselor rotunde. De joc, se-nţelege. Pokerul, fotbalul […]

Începe lupta împotriva Mafiei din fotbal. În rolul principal Ioan Becali, fost Scarface

Taberele au rămas aceleaşi, personajele au mai adunat cîteva fire de păr alb la tîmple. Cavalerii templieri şi grizonaţi ai meselor rotunde. De joc, se-nţelege. Pokerul, fotbalul sînt jocuri universale, iar nişte distinşi domni din România nu pot lipsi de la festinul planetar. Un jucător adevărat nu se retrage niciodată. El se repliază, nu abandonează. Lipsa lui vremelnică nu e o abdicare, ci o evaluare a peisajului.

Cunoscătorii îl vor fi recunoscut în aceste rînduri căutat subtile pe Ioan Becali, Giovani, cu un singur „n”, pentru cunoscuţi, apropiaţi, amici şi inamici, la rîndu-le foşti sau viitori amici. Căci aşa se scrie istoria zilelor noastre. Nu există ură ori iubire veşnică. Supravieţuieşte doar interesul, în spatele căruia se tupilează tot soiul de pretexte. Inclusiv familia e folosită ca paravan în luptele dînşilor pentru putere şi bani. La fel ca în fotbal, şcoala italiană serveşte drept model. De la Catenaccio la Cosa Nostra, mamma mia!

Aşadar, nu Giovani Becali, ci Giovani Cattani. Aceasta este ipostaza pe care ne-o promite fostul impresar şi actualul consilier al lui Victor Becali. Cei mai tineri au nevoie de o foarte scurtă punere în temă. Comisarul Corrado Cattani era personajul central al unui excelent serial de televiziune italian, difuzat la începutul anilor ’90. Poliţistul purta o aprigă cruciadă împotriva Mafiei, organizaţia aceea siciliană compusă din domni respectabili, care îşi iubesc familiile, tradiţia şi onoarea, şi care ucid în numele acestor nobile principii.

Nimic rău în iniţiativa domnului Becali, doar o mică inadvertenţă. Acum cîţiva ani, pe cînd prezenta poporului somptuoasa reşedinţă din Pipera, stătea în capul scării şi se visa Scarface. Altă scurtă punere în temă: Scarface, film din 1983, regia Brian De Palma, Al Pacino în rolul lui Tony Montana, un gangster de origine cubaneză, care trafica droguri în State. Pe atunci afacerile îi mergeau strună lui Giovani Scarface, jucătorii se vindeau pe bandă rulantă cu destinaţia Occident, tovărăşia cu Mircea Sandu părea mai trainică decît Sfinxul din Bucegi, prietenia cu Piţi funcţiona şi la nivel de naţională, şi la masa de joc. Vremurile s-au schimbat, lumea s-a mai deşteptat, preşedinţii marilor cluburi din Vest au început să nu mai fie atraşi de chilipirurile cu zdrăngănele propuse de ISM. Între timp, Ioan Becali şi-a purtat know-how-ul la Rapid şi Dinamo, unde a deţinut funcţia de preşedinte.

Acum e sfătuitorul vărului la Steaua şi ţinteşte înlăturarea de la putere a echipei lui Mircea Sandu, cu sprijinul conjunctural al lui Corleone Mitică Dragomir. Mîine, Scarface-Cattani poate fi Ioan Botezătorul şi va încerca să ne scalde în apele Iordanului pe toţi cei care am văzut prea multe filme la Scala. Păgîni, noi, care ştim că toate nu sînt decît iordane, nu ne vom lăsa botezaţi nici măcar de la brîu în jos. Cu riscul să nu ne mîntuim niciodată de suspiciunea că fotbalul românesc e stăpînit încă de forţele răului. Amin!