Olimpiada impară

Beijing luptă împotriva poluării. Împotriva poluării cu libertate

China are peste un miliard de locuitori şi cîteva idei. Fixe, bine înrădăcinate în conştiinţa colectivă. Iar la ei acolo, unde valoarea unui pumn de orez se confundă cu greutatea lui în […]

Beijing luptă împotriva poluării. Împotriva poluării cu libertate

China are peste un miliard de locuitori şi cîteva idei. Fixe, bine înrădăcinate în conştiinţa colectivă. Iar la ei acolo, unde valoarea unui pumn de orez se confundă cu greutatea lui în aur, asta nu-i puţin lucru. Întotdeauna însă e loc şi pentru mai bine. Care nu înseamnă neapărat mai mult, ci mai judicios. Mai binele propus de urmaşii lui Mao Tze Dun şi Ciu En Lai se referă la fluidizarea traficului. Şi, implicit, la reducerea poluării din marele Beijing care urmează să găzduiască măreaţa olimpiadă din august.

Pe scurt, maşinile cu numere de înmatriculare impare vor circula în zilele impare, iar cele cu numere pare în zilele pare. Ge-ni-al. Dar nimic nou sub soarele care pîrjoleşte de secole Marele Zid. Măsura guvernului chinez ne trimite la pionieratul ceauşist în materie de restricţionare a circulaţiei automobilelor proprietate personală, văzute atunci şi acum drept expresie a îmburghezirii societăţii. Or noi, stimaţi tovarăşi, cei care construim economia socialistă de piaţă în China, nu putem tolera aşa ceva. Nu putem admite ca din cauza unor îmbuibaţi sportivii să se sufoce atunci cînd aleargă spre nobilele idealuri olimpice! Sau ca invitaţii care vor participa la festivitatea de deschidere, nu prea mulţi, să plece acasă cu astm bronşic. Sarkozy şi Putin merită un aer mai curat şi cu mai puţini tibetani prin preajmă!

Pentru că am fost multipli campioni în ale raţionalizării, ne gîndim că oficialii de la Beijing n-au epuizat nici pe departe arsenalul de măsuri pentru nişte întreceri de pomină. De exemplu. Lumina în Satul olimpic poate funcţiona tot pe baze aritmetice. Par şi impar. Funcţie de numărul vilei în care eşti cazat, vezi sau nu pe unde ţi-ai lăsat echipamentul necesar la concursul de dimineaţă. Deoarece e vară, problema încălzirii nu se pune. Eventual a răcirii, dar nimeni nu-i atît de absurd încît să pretindă aer condiţionat în cameră. Un atlet adevărat desfide temperatura potrivnică!

În economia Jocurilor, importantă va fi şi forma sportivă a publicului, care nu poate fi obţinută doar prin antrenamente diurne la locul de muncă, ci şi printr-o alimentaţie raţională. Modelul românesc – un kilogram de carne pe săptămînă, la care se adăugau 4 ouă şi 250 de grame de mezel, plus o franzelă pe zi – pare în condiţiile concrete ale Chinei un veritabil dezmăţ culinar. Că pentru domnul Jacques Rogge, preşedintele CIO, şi ceilalţi corifei ai olimpismului se va mai găti cîte un pui Shanghai ori vreo raţă picantă cu muguri de bambus, asta nu se pune. Distinşii oaspeţi care au decis ca Beijingul să organizeze Olimpiada de vară merită toată atenţia. Şi toate atenţiile. Pentru că în naivitatea noastră încă mai credem că la un moment dat mogulii ăştia ai cercurilor îmbîrligate nu se vor mai putea ascunde în spatele idealurilor olimpice. Ei cu puştile lor de vînătoare căpătate pentru bune oficii, pe care ulterior le folosesc să împuşte mistreţi cu colţi de argint din ţări cu colţii tăiaţi.