România vinovată. De ce?
După meciul cu Franţa, ni s-au împărţit cu generozitate ironii. Nu cumva e şi puţină invidie?
Ar trebui să ne urmărească un sentiment de culpabilitate. Ar trebui să ne urmărească un sentiment de culpabilitate? Ar trebui să ne ce?? Pourquoi, […]
După meciul cu Franţa, ni s-au împărţit cu generozitate ironii. Nu cumva e şi puţină invidie?
Ar trebui să ne urmărească un sentiment de culpabilitate. Ar trebui să ne urmărească un sentiment de culpabilitate? Ar trebui să ne ce?? Pourquoi, mesdames et messieurs, ladies and gentlemen, meine damen und herren? Am fluierat pe Letzigrund? Nu ne-am tăiat unghiile? Am uitat să ne dăm cu deodorant înainte să plecăm spre stadion? Am stricat echilibrul ecologic al planetei cu pasele noastre înapoi? Ne-am aşzat la masă neinvitaţi? Sau dădeam mai bine, cu excepţiile burtoase de rigoare, decît urmaşii francilor? Erau fetele noastre prea arătoase prin comparaţie cu domnişoarele lor cam ofilite? Ce obrăznicie, ce grosolănie! Ce afront, oh, la, la!
Mais oui, am jucat urît. Am ridicat la rang de artă antifotbalul. Ne-am apărat şi atunci cînd plecam spre buturile apărate de Coupet. Am ucis mişeleşte atacurile adverse. Stop! Care atacuri? Două şuturi ale lui Benzema, dintre care unul cu latul, plus unul peste transversală al lui Malouda. În rest, la stereotipie am răspuns cu degajări, la posesie prelungită cu marcaj neamical. Din cîte am observat, nu am rupt nici picioare de franţuzi, nici inima tîrgului. Asta e, aşa arătăm acum. Sîntem o formaţie omogenă, disciplinată şi cam fricoasă, dar nu practicăm ipocrizia. Nu pretindem că am fi primadonele balului, ca alţii.
După meciul cu Franţa, ni s-au împărţit cu generozitate ironii. Din toate colţurile Europei civilizate. În parte, justificate. Drăgălaşii de englezi rămîn cei mai tari, iar dacă s-ar organiza un Euro 2008 al umorului, probabil că ne-am duela în finală. Aşa, în lumea reală şi continentală, dînşii sînt sarcastici, dar necalificaţi. Şi ridiculizaţi de Slave Bilici. Un rocker amator în patria rockului mondial. Grupa morţii? Ba poate a morţii de plictiseală, zic cei de la Daily Mail. Very funny, very funny! Tres joli, foarte amuzant!
În toată povestea, avem nişte aliaţi. Italienii, săracii, sînt singurii care nu îşi permit să ne ia peste picior. Vor să ne bată, dar după baia în suc de portocale nu le mai arde să fie ironici. Asupra Italiei trebuie să ne concentrăm! Barzagli şi Materazzi ne aşteaptă cu braţele deschise şi picioarele obosite. Panucci la fel, de asemenea Zambrotta. Nici noi nu ne vom schimba fundamental în trei zile, dar nu-i exclus să arătăm altfel la meciul de vineri. Poate că galbenul acela vine de la mămăliga care totuşi explodează.
Învăţăm repede. Prindem din zbor ceea ce alţii au deprins în sute de ani. Priviţi din nou la suporterii români din tribune, comparaţi-i cu cei de acum 8 ani şi veţi înţelege de ce sînt dînşii, ceilalţi, atît de dezgustaţi. Cum naiba să-ţi facă plăcere cînd fata frumoasă e la braţul altuia?
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele