Şpăgi tricolore

Liga întîi s-a încheiat, dar nu scăpăm de binefăcători nici în gaură de Euro!

Ceva ne urmăreşte. De fapt, nu ceva, cineva. Sînt unii cu nişte teancuri de bancnote la ei. Bani care le prisosesc. Îi cară cu geanta, de […]

Liga întîi s-a încheiat, dar nu scăpăm de binefăcători nici în gaură de Euro!

Ceva ne urmăreşte. De fapt, nu ceva, cineva. Sînt unii cu nişte teancuri de bancnote la ei. Bani care le prisosesc. Îi cară cu geanta, de la Cluj la Bucureşti şi mai nou la Zurich, şi la Berna. Pretextul de a oferi bani se iveşte mereu, important e să-i ai şi să te dai generos. Mai ales că nu te întreabă nimeni de unde, cînd şi cum. Domnii aceştia cu gulere albe la cămăşi albastre, cu guşi prospere şi cu burţi crescute la umbra fructelor de mare, domnii aceştia, ziceam, ţin morţiş să facă bine. Ultima lor ţintă, echipa naţională de fotbal.

Aţi aflat sumele. Gigi Neţoiu şi Viorel Păunescu au reacţionat ca într-o partidă de poker la oferta venită dinspre Palatul Auschnit creştinat cu bodyguarzi. Comandantul şi nea Viorel au zis plus o sută de mii de euro! Şi nu cu sec, că buzunarele sînt pline. Nu trebuie să fii profet ca să ghiceşti ce urmează. Alţi şi alţi oameni de ispravă se încolonează în marea armată a filantropilor. Lista rămîne deschisă măcar pînă în momentul înscrierii lui Nicu Gheară. Căci asta e România, o seamă de binefăcători strecuraţi printre o seamă de pîrliţi care plătesc abonamentul la cablu.

Reacţia destinatarilor nu s-a lăsat aşteptată. Jucătorii nu zic nu, federalii le ţin isonul. Şmecherească atitudinea lui Mutu. Previzibilă aceea a lui Mircea Sandu. Să fie primiţi! Cu număr, fără număr, nu contează, ei să cotizeze. Băieţii joacă, dar să ştie pentru ce! Au trecut timpurile muncii patriotice şi alte bla-bla-uri multilateral dezvoltate! Totuşi. Pentru reîmprospătarea memoriei. Posibilii beneficiari ai primelor de calificare din grupe sînt persoane cu un anumit confort financiar. Mai mult, unii chiar bogaţi. Oameni care nu au nevoie de şpăgi vopsite în tricolor. Banii veniţi de la UEFA sînt suficienţi şi au o mare calitate: provenienţa certă.

Ar fi comod şi ipocrit să spunem că Mutu şi compania joacă la Euro doar pentru culorile patriei. Pentru gloria fotbalului românesc şi pentru fericirea milioanelor de suporteri. La fel de neadevărat ar fi şi să decretăm că tricolorii merg în Elveţia doar să îşi mai adauge în contul personal cîteva puncte de imagine, atît de necesare la un viitor transfer. E cîte ceva din toate astea în experienţa unei participări la Euro. Vorbind pe şleau, calificarea la turneul final rămîne o afacere de succes a unui grup restrîns de oameni – jucători, antrenori, oficiali ai federaţiei – la care participă afectiv ori interesat şi alte categorii de cetăţeni&organizaţii. Presa, agenţiile de publicitate, firmele care miros impactul evenimentului. Publicul joacă un rol aparte în toată povestea. El e în galben şi trebuie să aplaude pînă face băşici în palme. Şi să bea bere în neştire, astfel încît să uite de unde vin banii care nu ajung niciodată la el.