Cristinel, omul meciului

Cel mai bun fotbalist din lume. La ce? La pase cu călcîiul, la scăriţe, la biciclete şi la triciclete. Ca să ce? Ca să-şi taie singur elanul şi să rateze penaltyuri ca un începător, dar scandalizat că portarul Cech nu […]

Cel mai bun fotbalist din lume. La ce? La pase cu călcîiul, la scăriţe, la biciclete şi la triciclete. Ca să ce? Ca să-şi taie singur elanul şi să rateze penaltyuri ca un începător, dar scandalizat că portarul Cech nu s-a aruncat cu trei secunde înainte. Înainte de ce? De formidabilul lui fuleu, de frizura lui metrosexuală. Alo, alo, domnu’, domnu’, vezi că a dat gol cu capul, cu o execuţie perfectă, cu o detentă de cosmonaut care fentează gravitaţia, ce mai, un gol de mare jucător! Vezi că nu te pricepi la fotbal! Vezi că nu Tevez a fost declarat omul meciului, ci Cristiano Ronaldo!

Aşa carevasăzică! Omul care era gata-gata să-şi cureţe echipa, acelaşi cu omul care a deschis scorul, pe un Lujniki înecat de dilemele dostoievskiene&proteviene ale lui Costi şi Felix  – crede sau nu Moscova în lacrimi, la puterea a cincea – el, tocmai el, Cristinel, a fost declarat omul meciului. Ratezi, nu ratezi, fotbalist te numeşti. Ai tupeu, bagi un dribling la decenţă, te strecori în faţă la fotografii, eşti primul la cărat cupa, îl pupi pe taica Ferguson, căruia era să-i stea guma în gît cînd puneai frînă la penalty. În două cuvinte, Cristiano Ronaldo. Aşa arată cel mai bun fotbalist al lumii? Posibil. Pentru timpurile pe care le trăim, probabil că da. Înger şi demon? Aiurea, doar un drăcuşor cupidonizat! Fiu risipitor? Aş, un talent uriaş care trăieşte confortabil în aceeaşi carcasă cu un băiat gelat, de cartier.