Turcu şi papagalii

Destul de riscant să vorbeşti despre papagali atunci cînd imiţi şi dungile de la cămaşa lui Cristi Borcea. Totuşi, de cînd se ospătează împreună cu finanţatorul Stelei, dinamovistul Vasile Turcu şi-a schimbat radical părerile despre lume şi viaţă. A devenit, […]

Destul de riscant să vorbeşti despre papagali atunci cînd imiţi şi dungile de la cămaşa lui Cristi Borcea. Totuşi, de cînd se ospătează împreună cu finanţatorul Stelei, dinamovistul Vasile Turcu şi-a schimbat radical părerile despre lume şi viaţă. A devenit, ca să zicem aşa, mai ofensiv. Şi mai patriot. Creatorul teoriei tandemului de trei găseşte nimerit să-l atace pe clujeanul Iuliu Mureşan, pe care îl consideră un papagal de român rătăcit printre unguri. Fiindcă asta îl roade mai nou pe nea Vasile, conspiraţia maghiarimii perverse împotriva inocenţilor românaşi. Altfel, preşedintele clujean nu făcuse decît să mulţumească public tuturor dinamoviştilor pentru victoria în faţa rivalilor dintotdeauna.

Furia de dată recentă a domnului Turcu trebuie căutată în dialogurile purtate la ciorba de potroace cu patronul din Ghencea. Acela e momentul cristalizării sistemelor filosofice. Acolo prind contur marile idei. Una era ca Dinamo să joace la egal cu Steaua, titlul urmînd să rămînă printre românii noştri şi să nu ia calea pustei maghiare. Ori a Ardealului. Oi-oi-oi! Iar gardianul fiinţei naţionale, urmaşul în Bentley al lui Avrămuţ Iancu, s-a deşteptat. Atîta doar că Dănciulescu şi ceilalţi au jucat fotbal, indiferent de motive. Asta e de reţinut, nu dacă ţi se dădea sau nu apă în Ardeal dacă nu vorbeai ungureşte. Dar ţi se dădea oricum!