Pele sau Maradona?

Un exerciţiu de igienă mentală. Împotriva arhanghelilor purtători de sacoşe cu bani

Pele sau Maradona? Ei, bravo, de asta îţi arde, dom’le, în săptămîna „finalei” Dinamo-Steaua? Pe cine mai interesează acum Pele şi Maradona, ba chiar Maradona din Carpaţi? În […]

Un exerciţiu de igienă mentală. Împotriva arhanghelilor purtători de sacoşe cu bani

Pele sau Maradona? Ei, bravo, de asta îţi arde, dom’le, în săptămîna „finalei” Dinamo-Steaua? Pe cine mai interesează acum Pele şi Maradona, ba chiar Maradona din Carpaţi? În atmosfera asta de praf de euro, cînd toată lumea suspectează pe toată lumea, cînd dinamoviştii şi ceferiştii le pretind dinamoviştilor să fie dinamovişti, ce rost are o asmenea discuţie la capătul căreia tot nu vom şti cine a fost mai mare?

Împotriva curentului, să încercăm totuşi un exerciţiu de sănătate mentală. Să vorbim despre doi foarte mari jucători, cu gîndul că vom afla cine a fost JUCĂTORUL. Brazilianul Pele şi argentinianul Maradona. Oameni care au marcat istoria fotbalului. Două modele. Unii ar zice eroi, dar în cazul lui Maradona pare un pic exagerat. Cine şi-ar alege un erou gras ca un butoiaş, fie el şi atomic, pe deasupra mare consumator de prafuri albe? Nici Pele cel de dincolo de gazon nu este exemplul perfect. Personalitate ştearsă, plimbat ca ursul pe la mai toate sindrofiile FIFA de protectorul său Sepp Blatter. Intuiţie aproape de zero infinit în materie de pronosticuri. Ţineţi minte prezicerea „Columbia – campioană mondială” la World Cup ’94. Şi altele, şi altele. De aceea e bine să nu te găseşti printre favoriţii lui moş Edson Arantes do Nascimento. Zis şi Pele.

Periodic, Pele şi Maradona se înţeapă. Ultimul care a aprins fitilul, brazilianul. „Ar trebui ca lui Maradona să i se retragă toate trofeele pentru că s-a dopat. Alţi sportivi aşa păţesc”. Apoi a amintit ceva de piciorul drept mai slab al argentinianului şi de problemele pe care acesta le avea în jocul aerian. Compensate de lungimea mîinii, adăugăm noi. Nefiind în formă, tocmai din cauzele evocate de Pele, Diego din Buenos Aires nu i-a răspuns. Încă.

Pînă cînd va sosi replica din Argentina să spunem suporterilor recenţi că fotbalul a trăit zile mai frumoase decît cele de acum. Pele a debutat strălucit la Mondialul din Suedia ’58, pe cînd avea doar 17 ani şi jumătate. A înscris două goluri în finala contra ţării gazdă. În ’62 şi ’66 au avut adversarii grijă să nu mai ajungă pînă acolo, dar şi-a luat revanşa în Mexic ’70. Joc cu ambele picioare, detentă impresionantă, intuiţie, tehnică de vis. Pele părea că pluteşte deasupra gazonului, nu că l-ar călca. De partea cealaltă, El Pibe D’Oro. Autorul victoriei Argentinei la Mexico ’86 şi al prezenţei în finala din ’90 contra Germaniei. Napoli a trăit prin el şi pentru el. Perfecţiune tehnică, viteză, curaj în acţiuni. Mai puţin elegant decît brazilianul, dar mai charismatic.

Noi, cei care iubim fotbalul, între ei trebuie să alegem. Nu între CFR şi Steaua cu Dinamo pe post de arbitru. Nu între patronii lor cu aere de domni şi purtare de interlopi. Pele sau Maradona? Nu ştim. Poate Cruyff sau Platini. Poate Beckenbauer, Fachetti sau Paolo Rossi, sau poate Van Basten. Sau poate Gullit. Ei sînt şansa de a scăpa de coşmarurile cu sfinţi purtători de sacoşe cu bani.